V-am mai povestit de Sonos la lansarea oficială din România. Este un producător de sisteme audio wireless din California, care neoficial mai este numit și Apple-ul sistemelor audio. După ce le-am văzut pe viu toate produsele, am decis să iau la test două dintre ele. Este vorba despre soundbar-ul Sonos Ray și subwoofer-ul Sub Mini.
Și nu le-am ales întâmplător. Ideea este că, după cum probabil intuiți, produsele de la Sonos nu-s tocmai accesibile. Și nu numai asta, dar sunt și foarte puternice. Probabil că ei le gândesc pentru genul de vile cu open space mare ca la ei acasă, în California, doar că chestia asta le face un pic cam overkill pentru un apartament din Europa. Și-au dat și ei seama de asta, iar primele două produse într-o direcție mai “scaled down” sunt Sonos Ray și Sub Mini. Ray este un soundbar mai compact, conceput cu ideea de a fi integrat în orice comodă TV, spre deosebire de Sonos Arc, care este destul de mare. Sub Mini este o variantă mai prietenoasă cu vecinii a subwoofer-ului mare de la ei (Sonos Sub). Să le vedem în acțiune așadar.
Design Sonos Ray și Sonos Sub
Ambele produse sunt destul de minimaliste ca design. Eu le-am primit în varianta albă, însă există și pe negru.
Pe partea din față, Ray nu are decât o grilă perforată, logo-ul Sonos și un LED verde de status.
Pe partea de sus are doar trei butoane: play/pause, volume up și volume down.
În spate are un buton de pairing, slotul pentru cablul de alimentare, mufa pentru Ethernet și … surpriză … slotul pentru conexiunea optică cu TV. Da, probabil nici nu știația asta, dar TV-ul vostru are și un port pentru conexiune optică (i se mai zice și SPDIF). Sonos este primul device pe care l-am conectat vreodată pe cablu optic (care se mai numește și TOSLINK).
Sub mini este în primul rând foarte greu (7kg). Pentru dimensiunea lui, nu mă așteptam să fie atât de greu. Apoi, are un design un pic mai nonconformist.
Arată ca un cilindru cu suprafețele netede, fără nicio grilă sau perforație pe niciuna dintre suprafețe. Are în schimb o gaură în centru, iar în interior se văd două woofere puse față în față.
Pe spate are doar butonul de pairing, iar dedesubt are mufa pentru alimentare și cea pentru Ethernet. Și atât.
Setup extrem de ușor
În primul rând trebuie să conectezi Ray-ul la televizor. Soundbar-ul acționează practic ca unitatea centrală a sistemului. Nu poți folosi Sub Mini individual, fără un alt produs Sonos.
Sonos are un proces foarte mișto de setup. În principiu soundbar-ul are un passcode printat pe el. Însă aplicația mi-a cerut acces la microfon și la sunet astfel încât să emită o semnătură sonoră pe care soundbar-ul s-o recunoască și să trimită înapoi o altă semnătură sonoră. Mișto, fără coduri, stres. A mers instant.
Aplicația mi-a pair-uit și telecomanda TV-ului cu Ray, astfel încât butonul de volum de la TV devine butonul de volum al întregului sistem.
Următorul pas a fost să adauge și Sub Mini. Și aici Sonos a folosit puțină magie, de data aceasta cu lumină. LED-ul subwoofer-ului a început să flash-uiască, iar aplicația m-a pus să pun telefonul deasupra subwoofer-ului.
Și asta a fost tot. Fără “pune produsul în pairing mode apăsând butonul x de 5 ori la intervale de 2.3 secunde”, fără “introdu codul pin”, fără nimic altceva. Foarte mișto procesul de setup.
Aplicația Sonos
Aplicația este destul de simplistă. În termeni de setări, ai un EQ destul de simplist pentru sistem (Ray + Sub Mini) și o setare pentru nivelul de bass al subwoofer-ului. De asemenea poți seta un volum maxim pentru sistem, poți dezactiva LED-urile și butoanele touch de pe device-uri.
De fapt eu am folosit aplicația Sonos doar pentru un singur lucru. Ca să adaug serviciile muzicale pe care le folosesc. Suportă o mulțime, printre care Spotify, YouTube Music, Apple Music, Audible, Audiobooks.com, Deezer, Last.fm, Plex, Stitcher și Tidal. Eu l-am logat cu Spotify și mai departe am făcut totul de acolo. În Spotify mi-a apărut sistemul ca un output separat, denumit “Living Room”. Iar la Living Room mă puteam conecta ori eu, ori Alice cu contul ei, ori amândoi. Singurul glitch pe care l-am observat a fost că dacă se conecta ea, eu puteam să adaug melodii în queue, să dau skip/stop/pause, dar nu puteam modifica volumul din aplicația mea de Spotify.
Singura nemulțumire pe care o am cu Sonos, și am mai spus-o și acum doi ani, este că în România nu se integrează cu Android Assistant. Din păcate asta este un inconvenient pentru mine, deoarece eram obișnuit să folosesc comenzi vocale de genul “Hey, Google, play Senjutsu by Iron Maiden” sau mai știu eu ce. De asemenea, pe lângă lipsa comenzilor vocale, difuzoarele Sonos nu apar în Google Home.
Rămân mereu cu un gust amar când un serviciu asociat unui produs hardware nu este disponibil în România pentru că rămân cu impresia că plătesc pentru un feature pe care nu-l primesc.
Sunet și experiență
Sunetul a fost pe placul meu de când le-am scos din cutie. Fără să stau să fac setări, fără să umblu la EQ, fără să dau mai mult sau mai puțin bass. Chiar și cu subwoofer-ul setat pe zero la bass (așa cum l-am și ținut de altfel), bass-ul se simte chiar de la volumul minim, iar chestia asta mi s-a părut remarcabilă. Mai am un subwoofer pe care l-am cumpărat mai de mult ca pe o soluție provizorie, iar acolo bass-ul se simte de pe la jumătatea volumului.
Sunetul e plăcut, fără să sune înfundat, fără nicio frecvență care să fie overpowering. Are un sunet foarte clar și bine calibrat. Este genul acela de sistem pe care pui o melodie pe care o știi de când erai copil și la care acum mai descoperi un instrument sau un beat care pe alte sisteme se pierdea prin restul instrumentelor.
Și filmele sunt augmentate, chiar și la volum mic, așa cum ne uităm noi la ele. Nu pot decât să-mi imaginez cât de mișto s-ar auzi și cu câte un difuzor în cele patru colțuri ale camerei pentru Surround.
Încă un plus este că fiind conectat pe SPDIF, sistemul merge indiferent dacă te uiți la TV, la Netflix din aplicația TV-ului sau la un alt serviciu printr-un media player. De exemplu noi avem un sistem 2.1 conectat pe jack la TV și folosim un Chromecast cu Google TV pentru Disney+ și HBO Max. Când ne uităm la Netflix din aplicația TV-ului, sistemul audio merge și el și se aude mai bine. Când ne uităm la ceva pe Chromecast, sunetul se duce către difuzoarele TV-ului și nu se mai aude așa de bine.
Concluzie
Concluzia este că Sonos este exact ce trebuie. Este pentru oamenii care vor calitate și lucruri simple, care merg bine din prima. Nu cred că aș mai cumpăra un Home Cinema clasic știind că există Sonos.
Și știu că am zis că nu mă ating de Sonos până nu fac și Google Asisstant să funcționeze pentru România, dar tare mă tem să nu păcătuiesc de acest sfânt Black Friday.
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.