Simt că de fiecare dată când apelez la OLX și am de-a face cu oameni din afara bulei mai capăt un pic de “street-smarts” și material pentru 2-3 articole.
Când am renovat aveam două canapele și două fotolii care nu se mai potriveau în peisaj. Deși erau ok ca aspect, erau aspectul anilor ‘2000. Așa că am încercat în primă instanță să le donăm. Doar că pe grupul cartierului nu le-a vrut nimeni și părea că nici asociațiile care se ocupau cu strâns alimente și haine nu prea erau interesate. Am apelat deci la OLX.
Canapelele și fotoliile au stat vreo 2-3 luni listate cu prețul 0 lei (donație) și n-a sunat nimeni. Într-o ultimă încercare înainte de a suna la salubritate să le ia, am decis să le pun prețuri.
Am scris că vreau fabuloasa sumă de 50 lei pe canapeaua de 2 locuri, 50 lei pentru cele două fotolii și 100 lei pe canapeaua mare, de 3 locuri. Unul dintre fotolii avea șezutul ușor înclinat spre o parte. Nu era foarte sesizabil, dar aproape că îmi era rușine să cer bani pe ele. Am menționat asta în anunț, am pus poze din toate unghiurile, dimensiuni, am scris și că stau la etajul 3 și că nu ofer transport, dar mă ofer să-i ajut să le transporte pe scări până jos.
Ce credeți? Au început să sune telefoanele ca la call-centerul ENEL când cade curentul de revelion. Prima categorie de oameni erau cei care, cred eu, sunau doar ca să vorbească cu cineva. Probabil se simțeau singuri.
- Bună ziua, am văzut că aveți două canapele și două fotolii…
- Da.
- Nu oferiți și transport?
- Nu, am scris în anunț că nu ofer transport.
- Ah, ok, le-aș lua eu… dar nu am transport…
- ……………………………………………………………..
Alții aproape că îmi băteau obrazul că nu ofer și transport inclus pentru o canapea de 50 lei.
A doua categorie erau cei care sigur vin să le ia. Sigur! Azi! La cât sunteți acasă?!
În fine, în fiecare zi mă suna cineva care SIGUR venea să le ia azi. Aveam în telefon salvate contacte precum: “Canapea OLX 1”, Canapea OLX 2, …. până pe la 10. Evident niciunul dintre cei care SIGUR venea azi să le ia n-a venit.
Bun, în afară de cele două categorii, trei faze mi-au plăcut.
Prima. Mă sună cineva pentru canapeaua de 50 lei.
- Bună ziua, am văzut că aveți o canapea pe OLX.
- Da.
- Voiam să vă întreb care este ultimul preț.
- Păi… ea este listată la 50 de lei.
- Da, cea la 50 de lei.
Eu am încercat să fiu cât de politicos se poate și să nu-l iau la mișto. I-am zis ceva de genul:
- Cam care credeți că ar putea fi ultimul preț? Adică ce reducere aș putea să vă fac la 50 lei? 3lei? 5 lei? 10 lei?
Urmează o pauză, moment după care omul zice ușor rușinat:
- Da, aveți dreptate. Dai 50 lei 2 kg de roșii în piață la Floreasca…
Omul nu era lovit la cap, ci pur și simplu îi intrase în automatism să întrebe “care-i ultimul preț” din inerție, cum se face. Și-a dat și el seama că a spus o prostie după ce l-am scos din bucla lui. Evident, n-a venit s-o ia.
A doua fază. La un moment dat a venit un cuplu să ia canapeaua și două fotolii. Deși scrisesem în anunț dimensiunile, ei au venit cu un Peugeot sau ceva de genul. Le-am zis din start că nu o să încapă acolo. Au urcat. Le-au măsurat ei cu ruleta, erau aceleași măsurători ca ale mele. S-au scărpinat în creștetul capului. Au coborât la mașină, au rabatat bancheta, au mai măsurat și în interiorul mașinii. S-au mai scărpinat un pic. El părea rezonabil. Soția în schimb chiar își dorea ca mobila să intre acolo. Și în ciuda măsurătorilor întreabă: “dar nu puteam să facem totuși o probă?“. Le-am zis că nu, că sigur nu încap, și n-are rost să ne plimbăm cu un fotoliu 3 etaje în sus și în jos.
Mi-au zis că revin când vor face rost de o mașină mai încăpătoare. N-au mai venit.
A treia fază. A sunat un cuplu foarte ok pentru combinația de canapea + cele două fotolii. Oamenii erau tineri, vorbeau foarte ok, erau îmbrăcați bine, aveau chiar și un minivan. Era too good to be true. I-am avertizat de dinainte să vină de 1000 de ori că acel fotoliu are șezutul un pic înclinat. Nu prea părea să le pese. Le-am arătat foarte conștiincios și la fața locului cum este acel fotoliu, i-am rugat să stea pe el ca să vadă pe pielea lor. La care ei, foarte fericiți îmi zic:
- “Ah, chiar nu contează, le luăm oricum. Noi avem doi câini de talie mare, pe care îi ținem în verandă. Luăm canapelele pentru ei, ca să aibă pe ce să doarmă…“. Și le-au luat.
Lucru care m-a făcut să mă simt foarte bine. Una la mână că am rezolvat problema și a doua la mână că un obiect care pentru mine reprezenta o problemă și aproape că îmi era rușine să îl vând, s-a dovedit a fi de folos pentru un alt om.
Serios, e o aventură să vinzi lucruri pe OLX. Pe loc nu-i de loc amuzant, chiar iritant. Dar după ce trece momentul, devine amuzant. Simți că ai mai multă experiență de viață.
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
N-ai dat de categoria 4: te întreabă dacă nu vrei ceva la schimb. 🙂
De 2 ori per an fac ordine/curățenie în lucruri. Tot ce nu folosesc fie se arunca fie ajunge pe Olx cu me ținea clara “prețul nu se negociază, ma contactați prin mesaj privat Olx și îmi lăsați nr de telefon. Revin eu. Schimb doar cu greutatea produsului, în aur.”
Iar la cei cu ultimul preț le creșteam prețul. Gen am cerut 50 și m-ai întrebat cât e ultimul preț? Ii răspundeam 60. Când mai întreba dacă am înțeles bine ii ziceam 70. Apoi îl și blocam.
Imi place sa fiu zen.
eu am avut un anunț acum vreo 4 ani, era o mașină vechiuță (din 98 – Daihatsu Terios), la vreo 1000 eur, am primit ofertă de schimb cu un telefon Samsung + ceva diferență 🙂
am mai vândut în ultimul timp vreo 2-3 chestii ce nu mai îmi trebuiau, pățit similar cu ce scrie în articol…dar cu un pic de răbdare se rezolvă.
@Ariel, am dat și de cei cu schimburi 😀 Dar am mai scris de asta și am zis să nu mai revin.
@Bogdan, sunt curios cum ai ajuns în posesia acelei mașini. De fiecare dată când văd un Daihatsu mă gândesc cum au ajuns în România 🙂
am aflat de Daihatsu ăsta de la prieten. prietenul respectiv luase o mașină SH de la cineva (care aducea mașini în RO), care avea si Daihatsu, cred ca a fost adus din Germania. eu căutam o mașina cu cutie automată și 4×4, pt că locuiesc în afara orașului, iar pe vremea aia încă erau zăpezi mari 🙂 prietenul mi-a zis că mi-a găsit mașină, am luat legătura cu omul/samsarul, am văzut-o, am cumpărat-o într-un final dar nefiind priceput în ale mașinilor, mi-am luat țeapă pt că motorul era praf și a și cedat după câteva mii de km.
în rest era ok, era din 98, dar avea cutie automată, geamuri electrice față, AC, stopurile din spate originale (din sticlă) pe care scria Made in Japan.