Cu ocazia FITS, am stat 4 zile în Sibiu, timp în care le-am luat (aproape) toate restaurantele sibienilor la rând. Și dacă tot am testat, ar fi păcat să nu pun toate aceste restaurante într-un articol, ca să știți și voi pe unde merită să opriți pentru ceva bun.
Kombinat Gastro-Brewery
Am început în forță cum s-ar spune. Prima oprire a fost la Kombinat Gastro-Brewery, unde cu greu ne-am putut hotărî la ceva din meniu, pentru că toate preparatele păreau excelente. Eu am cerut o oaie friptă, care a venit alături de o cremă de vinete coapte și un mix de roșii mărunte trase în unt:
Pastrama de oaie a fost ok la gust, deși am mâncat și mai fragede, însă per total mi s-a părut foarte plăcută combinația cu crema de vinete (care cred că avea și puțin usturoi) și roșiile trase în unt.
Alice a luat un piept de pui rumenit, gătit în unt și vin alb, servit cu un sos de spanac, broccoli la grătar, conopidă murată și mazăre marinată.
A fost bun, însă nimic spectaculos. Pieptul de pui a fost piept de pui, nimic surprinzător aici, iar sosul acela de spanac mi s-a părut cam dulce.
Am comandat și un păstrăv de munte pentru cel mic, care a fost gătit în unt și a venit alături de balmoș cu caș, sos de praz și fân de praz crocant deasupra.
A fost bun și gustos, și păstrăvul și balmoșul, și cred că aș plasa acest preparat înaintea puiului în topul preferințelor.
La Cuptor
Cred că cele mai multe recomandări pentru acest restaurant le-am primit. “OMG! Mergeți la Cuptor, acolo se mănâncă bine!!!”. Așa că am mers..
Am fost pe la prânz și problema a fost că parcă nu aveam poftă de mâncare de la caniculă, iar meniul restaurantului pare destul de axat pe mâncăruri grele. Eu am luat un “Burger” “la cuptor”. Am pus burger în ghilimele pentru că de fapt este pulled pork.
Destul de neimpresionant. Ce-i drept rareori am mâncat pulled pork care să mă dea pe spate. De regulă vine ori rece, ori prea fad, ori îmbibat într-un sos care-l face apos. Cel La Cuptor a fost ok, dar parcă i-a lipsit ceva… un dressing care să-i dea un gust memorabil, iar cele două sosuri de pe farfurie nu aduceau nimic în plus.
Alice a comandat o vânătă coaptă care s-a dovedit deep fried.
Ce nu înțeleg eu la acest preparat este de ce este vânăta acoperită în crustă dacă oricum coaja vinetei se îndepărtează înainte de a fi mâncată. Pare o irosire de ingrediente. UPDATE: Am vorbit cu Alice, se pare că zona cu crustă nu avea coajă dedesubt. Coaja este doar ce se vede în imagine. În fine, n-a avut nimic spectaculos nici acest preparat.
În concluzie, La Cuptor a fost “not great not terrible”, dar parcă am fost ușor dezamăgiți prin prisma “reclamei” făcute de cei din bula noastră de prieteni.
Hochmeister delikat’essen
Hochmeister este un restaurant un pic mai dichisit, pe principiul “Farm to table”. Fără doar și poate a fost cel mai bun restaurant unde am mâncat pe parcursul șederii în Sibiu. De fapt ne-a plăcut atât de mult mâncarea încât am mâncat de două ori la el.
Prima dată am încercat o pulpă de rață confiată, care a venit alături de conopidă rumenită și un sos de cireșe amare.
Pulpa de rață a fost preparată exact cum trebuie, adică fragedă și cu un pic de crustă la exterior. Sosul de cireșe amare m-a dus cu gândul la pulpa de rață de la IKEA, dar așa cum era de dorit, porția de aici este peste cea de la IKEA la gust. Și acel sos verzui are un gust foarte bun atunci când înmoi cu conopida prin el.
Știu că poate părea ciudat că o compar cu cea de la IKEA, însă am mâncat de multe ori pulpă de rață și din punctul meu de vedere, la IKEA este una dintre cele mai bune.
Alice a comandat paste cu ciuperci și roșii uscate.
Eu nu am fost entuziasmat de alegerea ei, însă după ce am gustat trebuie să spun că sunt excelente! Totul se îmbină armonios în acea porție de paste iar sosul leagă totul frumos. Le recomand chiar și unui carnivor, așa cum sunt eu.
La a doua vizită am încercat o porție de cotlete de berbecuț cu piure și ciuperci alături.
Cotletele au fost bune la gust, sărate, suculente, gustoase. Și ciupercile rumenite pe grătar au avut un gust foarte bun, iar acel sos verzui face totul să aibă gust mai bun.
Alice a încercat și păstrăvul crocant, cu piure de conopidă și roșii.
A fost bun, comestibil chiar și piureul de conopidă. Spun asta pentru că eu nu sunt nici fan păstrăv, nici fan conopidă, dar preparatul a fost bun conform lui Alice 🙂
În rest, din ce am văzut prin farfuriile celorlalți și burgerul arăta foarte bine. Un singur regret avem de la Hochmeister, că nu am putut încerca și “tarte flambee”, care aparent e cu ragu de oaie, sparanghel, bacon și smântână. Părea felul lor “signature”, dar în ambele seri în care am fost (în jurul orei 18) ni s-a spus că “e prea devreme” și că durează cel puțin o oră până va fi gata.
Oricum, am mai merge și a treia oară la Hochmeister, că mai sunt lucruri interesante de încercat în meniu.
Spic – Paste și vin
După atâtea “greutăți”, parcă mergea și ceva mai light, așa că am oprit la Spic. Eu am comandat tagliatelle all’Amatriciana, care spre desobire de rețeta originală au fost un pic picante:
Sunt însă fericit să raportez că au fost și gustoase, nu doar picante. Sunt fan all’amatriciana și pot să spun că au fost pe placul meu. Adică au fost făcute conform rețetei, cu pecorino și cu pancetta afumată, nu cu vreun parmezan sau șuncă.
Alice a comandat o porție tradițional italiană de Mac & Cheese, cu ceva biscuiți de de Parmezan.
Biscuiți de parmezan este mult spus, erau niște feliuțe subțiri și crocante de parmezan. Au fost bune și pastele acestea și cred că numele de “mac & cheese” le face de fapt un deserviciu.
Pentru că porțiile de la SPIC nu au fost neapărat generoase, am încercat și desertul. O lasagna cu cremă de mascarpone, nuci și miere. Bunicel, dar dacă nu am fi fost cu cel mic, probabil că le-aș fi ales pe celelalte (tiramisu sau cremșnit).
În final am mai rămas cu două idei de la SPIC. Prima ar fi că au prețuri bunicele și la cocktail-uri (iată un Hugo). Iar a doua ar fi că servirea de la SPIC a fost probabil cea mai rapidă din Sibiu.
The Rabbit Hole
Despre Rabbit Hole pot spune că nu a fost neapărat cel mai ospitalier local încercat în Sibiu. Am luat masa la terasă și țin minte minte că masa era acoperită de o mâzgă lipicioasă. Deh, restaurant în Piața Mare, festival mare, rulaj mare, de acord că nu poate fi totul perfect.
Mâzga m-a făcut totuși să rog politicos un ospătar să o șteargă. Ospătar care deși s-a conformat cu rugămintea mea, părea că nu prea i-a picat bine cererea mea. În fine, omul a șters masa rapid cu o cârpă și cu o soluție, masa a rămas la fel de lipicioasă, să trecem peste.
Eu am luat un pui mediteranean cu cartofi cajun care a fost bun. Bine, pui normal, cartofi cu niște condimente standard pe ei, nu vă imaginați ceva spectaculos.
Având în vedere că eram la “The Rabbit Hole”, Alice a luat o porție de iepure cu baby carrots și chutney de merișoare.
Iepurele a fost bun, fraged, gustos și a fost completat bine de baby carrots și acel chutney. Mă bucur că tot mai multe restaurante reușesc să gătească iepurele corect.
Charlie’s
Ne-a plăcut la Charlie’s. Este destul de micuț locul, am stat undeva la interior unde aerul condiționat făcea cu greu față, dar ne-a plăcut.
Pentru cel mic am ales o omletă cu ciuperci și trufe. Plus baby spinach, usturoi, roșii la cuptor, brâză de capră șamd.
Foarte bună și pufoasă omleta, iar trufele au dat savoare din plin. Adică evitați-o dacă nu sunteți fani trufe 🙂
Alice a ales o Shakshuka cu ardei, sos de roșii și usturoi.
Clasic. Bună, nimic spectaculos.
Eu am luat un grilled cheese sandwich cu pulled pork. Știți când spuneam mai sus că rareori am mâncat pulled pork care să mă dea pe spate?
Ei bine, acesta a fost excelent. O combinație extrem de reușită între pâine, castraveți murați, gouda și pulled pork. Franjurile de pulled pork erau calde și suculente încât să contrasteze bine cu pâine crocantă. Cu siguranță acesta a fost cel mai bun preparat din cele trei.
Și limonadele au fost foarte bune și inedite la Charlie’s. De exemplu mi-a rămas în minte cea cu lămâie japoneză (yuzu) și ghimbir. Vara aceasta am constat de fapt că îmi place foarte mult yuzu. Nici cea cu lavandă și n-a fost rea deloc (foto mai jos). În concluzie, merită să luați în calcul și o limonadă dacă ajungeți la Charlie’s.
Lumos
Iată-ne ajunși în final și la mult-(prea?)-lăudatul Lumos. Dacă mergeți pe la ei, să luați în calcul că din meniul cu cele 6 feluri principale nu puteți comanda decât după ora 1 pm. Mie nu mi s-a părut prea clar asta din meniu (scrie undeva un 1PM în dreptul lor), dar nu-i bai, nici nu pot să spun că am depus eforturi pentru a-l citi cu atenție. Ah, și nici cartofii prăjiți cu parmezan și usturoi nu i-am putut comanda 😐
Am comandat deci un hummus cu steak de vită și semințe de pin, pentru că simțeam că am nevoie de proteine înainte de drumul lung spre casă.
N-a fost rău, porția a fost îndestulătoare, vita a fost gătită ok, și presărată cu bucăți mari de sare, cum se cuvine.
Alice a ales Turkish eggs.
Care sunt de fapt două ouă poșate, pe un pat generos de iaurt, făcut cu puțin mărar și mentă. Din nou, generoasă porția. Și apreciez că nu au exagerat cu mărarul. Dar atlfel … ouă poșate cu iaurt.
Pentru cel mic am luat ouă poșate cu guacamole.
Confirm că au fost ouă poșate cu guacamole, alături de câteva cubulețe de brânză. În meniu scrie că ar fi și un sos de chilli pe acolo, dacă a fost a fost din cel dulce, nu picant.
În final am avut o întâmplare mai puțin fericită la Lumos. Am văzut că una din bucățile de pâine din care mâncasem deja avea câteva flori de mucegai albastru pe coajă. La gust pâinea nu a fost nasoală.
Nu o să fac pe sclifositul, am mai văzut și acasă așa, mai ales vara, când e căldură și umiditate mare. Acasă tai coaja respectivă cu cuțitul și dacă pâinea are gust ok, o mănânc. Doar că parcă la restaurant nu-i tocmai ok. Cu atât mai mult cu cât eram și cu un copil cu noi.
Drept urmare mi s-a părut normal să-i comunic ospătarului asta. Am făcut-o într-o manieră politicoasă și fără să am așteptări. I-am zis doar “vedeți că această felie de pâine avea mucegai pe margine, verificați-le și pe celelalte din bucătărie, să nu le serviți și altor clienți așa.”. M-a surprins însă că n-am primit nicio reacție. Nici scuze, nici măcar un “da, le vom investiga și pe celelalte, mulțumim că ne-ați anunțat!”, nimic. Ospătarul m-a privit cu o față dreaptă, a luat farfuria goală și a plecat. După ce am plătit (meniul este online), am primit imediat și formular de feedback pe pagina cu meniul. Am scris și acolo de întâmplare, tot niciun răspuns.
În fine, cert este că din cauza acestei scăpări nu pot fi recomanda Lumos. Din nou, nu m-a deranjat incidentul în sine, cât lipsa de reacție. Un fel de “csf, ncsf, mergem mai departe”.
Dacă ar fi să fac un top al localurilor vizitate anul acesta, cred că ar arăta așa:
- Hochmeister
- Kombinat
- Charlie’s
- SPIC – Paste și Vin
- La Cuptor
- Rabbit Hole
- Lumos
În concluzie, cam acesta a fost periplul nostru culinar prin Sibiu. Ar mai fi fost câteva de încercat. De exemplu n-am fost la Benjamin SteakHouse pentru că din cauza căldurii parcă nu aveam mare poftă de devorat fripturi, n-am fost nici la Eggcelent Brunch & Coffe și nici la Turtha, deși sunau bine ambele. De asemenea, n-am fost nici la restaurantele încercate în ultima noastră vizită la Sibiu. O să revenim însă 🙂
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Bun review, mai vad si eu unde merita sa mai mananc la mine acasa.
2 observatii am: pentru mine si altii, coaja de vanata este comestibila, chiar imi place gustul, si mai da si textura.
Si 2, ouale turcesti, ca sa fie turcesti, mai trebuiau sa aiba pe langa oua posate si iaurt niste (multisori) fulgi de chili.
Am vorbit cu soția, se pare că nu am reținut eu bine. Era coajă doar în jurul cozii, partea cu crustă nu avea coajă dedesubt.
Ouăle turcești aveau foarte foarte foarte puțini spre deloc fulgi de chili, nu prea se simțeau la gust.
Chiar ma miram ca reusesc sa lipeasca pesmetul de coaja lucioasa 🙂
Trebuie sa incercati si Jap in Sibiu ! Poate o sa aveti o surpriza peste ce ati mancat in Sibiu.
Singur, încercăm data viitoare.