Astăzi, în timpul unui curs, unul dintre ultimele 14-15 spoturi din sala a cedat nervos și a pocnit. Un coleg a avut ghinionul să fie foarte aproape de el și s-a ales cu un ciob in ochi. Profesorul care ținea cursul i-a sugerat, fără a părea îngrijorat, să se ducă la baie să se spele cu apă. Am ignorat propunerea asta horror și am decis să ne ducem direct la cabinetul medical al facultății. Acolo ne-a întâmpinat o doamna și mai puțin impresionata care nu a vrut să lase cana de cafea din mână și ne-a spus cu nonșalanță că ea nu are ce să facă pentru că nu are “instrumentele” necesare.
Am pornit deci spre spitalul de oftalmologie București. După ce am stat vre-o oră la urgențe, colegului i-au turnat un fel de anestezic în ochi și l-au analizat la microscop cu ajutorul instrumentului profesional numit mână. În final totul s-a terminat cu bine, corpul strain a ieșit de acolo și nu a afectat ochiul. Dar ce se întâmpla daca nu se termina cu bine ? Ce se întâmpla daca era nevoie de o intervenție mai rapidă ? Ce se întâmpla dacă rămânea cu probleme tot restul vieții ? Totul se putea rezolva mult mai repede cu un pic de binevoință, un lichid banal și cunoștințe minime in domeniul oftalmologiei/primului ajutor…
Ignoranță. De la decanat care nu se preocupa nici măcar de soarta sălilor de curs, la profesorii plictisiți și până la cei care ar trebui să te ajute in astfel de situații.
În sala de curs mai sunt in continuare ~ 15 spoturi. Who will be next ?
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.