După cum ați văzut, asistăm la o avalanșă de aplicații care încearcă să creeze o bază de date cu cât mai multe fotografii ale indivizilor. Prima aplicație de acest gen care m-a uimit a fost o aplicație de la Microsoft pe Facebook, care îți ghicea vârsta pe baza unei fotografii. Cei de la Microsoft au transformat-o apoi într-un site: how-old.net. Apoi au fost multe altele, culminând cu Cambridge Analytica și FaceApp de acum.
Părerea mea este că ritmul s-a accelerat odată cu implementarea în China a sistemului național de recunoaștere facială. Dacă vreți să vedeți cum funcționează acesta vă recomand un clip de la Vice, în care se vede strategia guvernului chinez. Cetățenii care inițial nu au “social score” prea mare fac diverse fapte bune (donează sânge, ajută bătrâni), pentru a obține acces la diverse beneficii cum ar fi cumpărarea unui bilet de avion șamd:
Gândind un pic mai departe, stategia mi se pare genială, pentru că dacă dai din start un punctaj mic tuturor, cetățenii vor trebui să muncească pentru a obține anumite beneficii. Iar numărul de puncte pe care le obțin per activitate ar putea fi reglat în funcție de necesitățile guvernului. Luna asta guvernul are nevoie de porumb? +200 de puncte tuturor celor care aduc 1 sac de porumb la o stație de colectare. Luna viitoare vrem să reciclăm? Renunțăm la punctele pentru porumb și adăugăm +300 de puncte pentru cei care aduc 10 kg de hârtie. Sau altfel. Ai trecut pe roșu? – 1000 de puncte. Ai aruncat gunoi pe stradă? – 500 puncte.
Bineînțeles, acestea sunt avantajele ale unui astfel de sistem. În realitate are implicații mult mai adânci decât ne putem imagina. A izbucnit un mic protest? Sistemul poate recunoaște rapid cine a participat la acel protest. Ai lipit un afiș de propagandă pe undeva? Sistemul știe. Un algoritm puternic poate ști tot ceea ce faci: unde mergi, cu cine te întâlnești, ce faci șamd. Este o unealtă foarte bună de control.
Și acum, imaginați-vă o astfel de bază de date la nivel internațional.
Așadar, părerea mea este că celelalte țări, văzând avantajele sistemului implementat de chinezi, se străduiesc să construiască ceva similar. Unii sunt mai subtili și sunt orientați mai mult către interesele economice (companiile din USA), alții sunt mai din topor și au alte interese (Rusia, evident). În primă instanță se pune accent pe definirea acestor baze de date și pe antrenarea unor algoritmi care să extragă cât mai multe date pe baza unei poze (vârstă, sex, afecțiuni, atitudine). Apoi, cel mai probabil pe influențarea indivizilor și pe propagandă.
Oricum știu americanii tot despre mine. Ce mai contează dacă le dau datele chinezilor și rușilor?
Contează. Scandalul Cambridge Analytica a demonstrat că pe baza unui profil al individului, acesta poate fi influențat foarte ușor și subtil. E clar că prin această profilare se poate face o propagandă foarte eficientă. Și acum gândește-te la cum trăiesc popoarele acestor țări. Și în China și în Rusia, cetățenii sunt dispensabili. Și în China și în Rusia, toate afacerile de succes sunt controlate de Stat. Ai vrea să trăiești ca un american, ca un chinez sau ca un rus? Sau mai gândește-te la zonele de sub influență rusească. Ți se pare că o duc bine? Cum ar fi să avem un nou Iliescu pe post de președinte?
În condițiile în care rușii s-au luptat din totdeauna ca România să fie sub influența lor, mi se pare o crimă ca noi să le dăm acum pe tavă atâtea informații despre cetățenii noștri.
Am putea continua la nesfârșit cu teorii și presupuneri. Însă ceea ce au realizat chinezii nu mai este o utopie. Mi-ar plăcea să conștientizeze toată lumea că deși datele personale nu par foarte importante la nivel de individ, pot fi extrem de periculoase când sunt folosite la nivel colectiv. Pot influența persoane, pot influența alegeri, pot determina conducerea unei țări.
Și poate trimiteți acest articol și prietenilor care nu vor să înțeleagă cât de mult au de pierdut pentru o poză cu un filtru aplicat peste ea.
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.