Săptămâna trecută pe la sfârșit au venit la noi la ușă niște colindători de la facultatea de teologie cred. După ce i-am omenit ne-au spus că de la etajul 10 și până la parter, ușa noastră este a doua care se deschide. M-am simțit un pic trist. Întotdeauna mi-a făcut plăcere să-i aud cântând. Mai ales pentru că o fac ca la carte și pentru că au voce. Sunt mai spirituali decât rromii care bagă în viteza a doua de îndată ce văd dolarul.
Când eram mic îmi plăcea să colind, chiar dacă eram introvertit. Treceam peste timiditate posibil și din curiozitatea de a vedea ce se ascunde în spatele fiecărei uși din bloc, căci la alte blocuri nu prea ne avântam. Poate d-asta îmi și plac acum colindătorii și le deschid ușa, atât timp când nu bat la ea cu 2 săptămâni înainte de Crăciun.
Dar am observat că în ultimii ani n-au mai bătut la ușă mai mult de 4-5 grupuri de copii. Oare de ce? Din cauză că nu prea mai deschide lumea ușa? Sau poate nu mai este rentabil?
[poll id=”65″]
P.S: Ultimele trei sondaje de anul acesta nu sunt despre tehnologie, sunt “de sezon”. Mâine vă povestesc și cum am rezolvat cu bradul 🙂
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Probabil ca se pierde farmecul usor, usor, desi seara am vazut grupulete de copii care mergeau la colindat.
Oricum, probabil ca nici parintii nu-i mai lasa seara pe afara “sa nu cumva sa pateasca ceva”.