Serbia, Donji milanovac și Belgrad

La jumătate de oră după ce am intrat în Serbia, ne-a oprit poliția. Aveam la noi tot ce trebuie: extinctor, trusă de prim ajutor, două triunghiuri reflectorizante, patru veste. Din fericire a fost doar un control de rutină, probabil verifica să vadă dacă purtam centurile și în spate. Am dat geamul jos, ne-a mirosit un pic și ne-a lăsat să plecăm. Totul a durat maxim 30 se secunde.

Prima oprire a fost în Donji Milanovac, la Restaurant Lepenac, unde cei de acolo ne-au îndopat cu ciorba lor tradițională de văcuță și două tipuri de pljeskavica. Foarte bune, ambele. Recomand restaurantul cu încredere, nu este prima dată când mergem.

Apoi am mers spre Belgrad, nu înainte să rămânem blocați pe un drum, pentru că un nene s-a gândit să îl blocheze cu o basculantă de nisip. În cele din urmă am ocolit printr-un lan de trifoi.

Belgradul este la fel de gri, murdar, pestriț și comunist ca Bucureștiul. Cu diferența că ei au centrul pietonal mult mai larg, și mai au și o cetate fortificată integrată cumva în oraș. Ah, și o autostradă care intră direct în mijlocul orașului.

În Belgrad am vizitat marea catedrală, care era în renovare, evident, hotel Moscova și cetatea.

Pe seară am mai mâncat mult, ieftin și bun la un restaurant din centru. Eu am comandat Cevapcici. Ocazie cu care am observat strategia lor învingătoare în gastronomie. Ei pun brânză rasă peste orice. Iar brânză lor tradițională, caimac, este delicioasă. Seamănă un pic cu untul la gust, dar este mai cremoasă și mai puţin grețoasă. Am lăsat și bacșiș. Nu de alta, dar chelnerul ne-a amintit de vreo trei ori că tips-ul nu este inclus. Iar altul se certa pe față cu clienții de la masa de lângă noi: “You come here every night, why you leave no tip?!”.

În concluzie, sârbii au fost ok până la urmă, mancarea este bună, prețurile sunt ok. Merită o vizită.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook