S-a terminat, sunt inginer

Tocmai am terminat cea mai grea specializare de la una dintre cele mai grele facultăți din țară. Şi pentru că asta nu era destul, am făcut-o în engleză.

Îmi aduc aminte și acum examenul de admitere. Ştiu că am văzut în fața corpului A, doi băieți cu tricou albastru. M-a speriat felul în care arătau. Ambii aveu țigara în mână și cafeaua lângă ei, pusă pe un gard de lemn. Păreau nedormiți de două săptămâni, aveau cearcăne și dioptrii. Am înțeles că ei erau cei care trebuiau să ne direcționeze către sălile de examen. Mi-am zis atunci: „Frate, eu nu vreau să arăt ca ăștia când termin facultatea. Nu beau cafea și nu mă apuc de fumat orice ar fi”. Oricum nu îmi plăcea cafeaua, iar în ceea ce privește dioptriile, nu prea aveam ce face decât să sper că nu o să-mi stric lunetele în următorii  ani.

Când m-am dus să mă înmatriculez era un afiș care făcea reclamă la seria de engleză. Printre unicorni și curcubee, promiteau și cursuri ținute de profesori străini. Eu mă gândeam că poate voi avea în serie colegi din țări diferite și în felul ăsta voi socializa multi-național  niște negri cu care să joc baschet. În patru ani n-am văzut nici urmă de profesor străin. Nici colegi străini n-am avut. Totuși, mă bucur că am ales seria G. În primii doi ani a fost mai greu, dar apoi mi s-a părut că seria noastră a mers pe o cărare subțire iar în stânga și-n dreapta noastră erau flăcările iadului. Şi profesori drăcușori care împungeau alte serii în ceaun cu tridentul.

N-a fost ușor. Am intrat la taxă. Când m-am dus să mă inscriu mă certa un tip „Bă tu ești nebun ?! Eu nu vreau s-o mai fac gratis și tu vrei să dai bani pe facultatea asta ? Fugi frate cât mai poți, du-te în altă parte, fugi departe”. A trebuit să-l întrerup pentru că deja se sesizaseră încă 2-3 studenți din fața secretariatului și riscam să mă dea ei afară ca să nu fac eu nefăcuta. Nu am reușit să trec după primul an la buget, m-a faultat Fizica Cuantică. Condiția era să fii integralist. După anul II însă am fost printre puținii studenți care au trecut la buget, poate chiar singurul. Majoritatea studenților care intraseră la taxă în anul I erau deja game over. Până în anul IV am ajuns să iau chiar și bursă. Ce-i drept, am fost foarte norocos. Am făcut parte dintr-un colectiv foarte frumos și am avut lângă mine o domnișoară inginer care uneori a făcut un efort dublu ca să mă învețe și pe mine câte ceva. A mers până în pânzele albe și a știut cum să mă facă să mă concentrez când mai aveam un pic și clacam. Au fost momente în care nu mai înțelegeam de ce 1+1=2.

Şi acum vine partea amuzantă. Vreau să fac pe blog câte un review fiecarui profesor pe care l-am avut (două trei fraze, nu romane). Nu o să fie cu înjurături si porcăieli. O să încerc să fiu obiectiv, veți vedea că voi lăuda profesori care m-au picat examenul și voi denigra profesori la care am trecut cu nota 10. Scopul review-ului este de a mulțumi câtorva oameni minunați pe care i-am întâlnit și de a arăta adevărata față a unor profesori care au uitat că înainte de toate sunt oameni. Cu riscul de a deveni plictisitor, voi mai scrie și articole cu sfaturi generale despre licență, admitere, examene, etc. Am evitat să dau sfaturi până acum.

La final de capitol, aș vrea să mulțumesc domnișoarei inginer de lângă mine, colegilor minunați de serie, dar și colegilor de la celelate serii, cu care am colaborat să învingem împreună monstrul.

Ca să vă faceți o idee despre ce am scris în primul paragraf, vă las cu un grafic și un video:

[youtube=http://youtu.be/ylFKGO-cUtM]

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook