Review Panasonic Lumix DMC-LX15 – tot ce îți poți dori de la o compactă

Sunt bucuros de fiecare dată când am ocazia să fac fotografii. Iar Lumix DMC-LX15 de la Panasonic m-a făcut să mă bucur de fotografie de fiecare dată când am luat-o cu mine în buzunar. Am testat-o recent și a fost o surpriză foarte plăcută. Parcă mi-a făcut plăcere să mă joc cu ea, mai mult decât cu alte gadgeturi.

În trecut am mai refuzat să testez aparate foto, pentru că mi se pare că îți trebuie multă experiență ca să poți trage concluzii. Nici măcar mirorless-ului meu nu i-am făcut review când l-am luat. Însă la Panasonic Lumix DMC-LX15, deși este foarte performantă, nu este neapărat vorba despre chestii complicate, ci despre plăcerea de a apăsa pe buton.

Iată specificațiile importante:

• 20 MP, senzor CMOS de 1″
• Obiectiv 24-72mm cu deschidere f/1.4-f/2.8
• Zoom optic 3x și zoom digital 4x;
• Foto în rafală cu autofocus la 7fps;
• Filmare 4K la 30 fps, stabilizare optică și digitală pe 5 axe la 1080p;
• Post Focus, Focus Stacking, Focus Peaking, Touch Focus, Touch Shutter;
• Touch screen rabatabil de 3″;
• WiFi;
• Greutate: 310 gr, cu bateria înăuntru
• Preț: 2.974 lei la F64

Vă previn că în review-ul care urmează nu veți găsi comparații de distorsiuni, distanțe focale și ISO, ci mai degrabă informații despre scenarii de folosire și despre impresia pe care ți-o crează camera atunci când o folosești.

Design și construcție

Cutia este destul de mică și în interior veți găsi camera, acumulatorul de 680 Ah, adaptorul și un cablu USB. Camera se încarcă prin portul microUSB (5V, 1Ah) , deci în călătorii poți folosi încărcătorul de la telefon sau o baterie externă.

Carcasa camerei foto este metalică și construcția pare foarte solidă. Pe muchia cu grip-ul există un căpăcel care ascunde portul microHDMI și microUSB (folosit și pentru încărcare).

Ca dimensiuni, încape în buzunarul de la geacă, dar din cauza greutății, nu aș vedea-o în buzunarul de la blugi, așa cum mai țin unii compactele. Iat-o din toate părțile:

Fiind obișnuit cu mirorless-uri și DSLR-uri, a fost foarte bine ca pentru 2 săptămâni să nu îi mai port grija căpăcelului de la obiectiv. Din punct de vedere al construcției, am apreciat că au păstrat și zoom-ul pe inel și selectorul pentru diafragmă în jurul obiectivului.

Am apreciat și display-ul complet rabatabil. La al meu se rabatează la maxim 90 de grade, cât să te uiți mai bine când faci o poză și ții aparatul mai jos, la nivelul burții. La momentul achiziției nu am considerat acest lucru important. Dar ulterior am realizat că din această cauză nu mă pot filma singur. La Panasonic se rabatează la 180 de grade, deci dacă ești pasionat de selfie-uri, ești rezolvat:

Mă așteptam să nu îmi placă din cauză că nu are viewfinder, dar m-am obișnuit ușor. Mai degrabă decât un viewfinder, am simțit nevoia unui zoom mai rapid. E bine de știut și că blitz-ul nu se activează singur. Trebuie apăsat pe buton.

Setări și funcții

Meniul mi se pare foarte bine organizat iar funcțiile touch sunt integrate foarte bine. Nu sunt doar un moft în plus, ci vin să completeze experiența. E foarte plăcut să folosești touch focus-ul, la fel și touch shutter, mai ales pe o cameră compactă.

Fiind orientată către amatori-entuziaști are și o mulțime de scenarii ajutătoare: pentru portrete în toate ipostazele posibile, pentru cel albastru, pentru apus romantic de soare, pentru apă cristalină (serios, așa scrie), pentru scenarii pe timp de noapte, pentru un fel de bokeh artificial, pentru flori, mâncare, animale, sport, tot ce vrei. Le găsiți în turul rapid de mai jos:

Pentru un fotograf amator mă gândesc că este reconfortant să știe că are câte un scenariu pentru orice tip de fotografie. Eu am apreciat și că am putut customiza majoritatea butoanelor așa încât să obțin un mod de lucru apropiat cu ce sunt eu obișnuit.

Calitatea imaginilor

Haideți mai întâi să vedem cât de mult zoom poate face obiectivul. Imaginea din stânga e la zoom minim, cea din dreapta, la maxim:

Iată cum calculează expunerea pentru o poză făcută înspre geam. La a doua poză am pus eu un + 1. Din ce am văzut, zgomotul devine vizibil pe la ISO 1600.

Diafragma de f/1.4 face minuni pe timp de noapte. De asemenea, obiectivul îți permite să separi foarte ușor subiectul de fundal. Iată câteva poze făcute de mine, toate din mână, fără trepied:

Cea cu bradul este făcută cu focalizare pe lumânare și apare acel bokeh despre care vă spuneam. În poza cu globuri este introdus artificial, cu glittering illuminations. Multe dintre celelalte sunt făcute folosind modurile prezentate mai sus. De exemplu câinele era foarte agitat, și cu freeze animal motion a reușit să scoată câteva poze nemișcate cu el. Doar la cea cu bruschete, făcută cu modul appetizing food, nu înțeleg de ce a calculat așa balansul de alb. Însă pe cea cu platoul de brânzeturi a făcut-o bine pe auto.

Concluzie

Mie aparatul mi-a plăcut foarte mult. În ceea ce privește competiția, dacă nu vă interesează viewfinder-ul, pare un pic mai bun decât Sony DSC-RX100 IV. Şi cu siguranță este mai ieftin. În concluzie, dacă sunteți în căutarea unei camere și chiar și mirorless-urile vi se par grele, puteți alege un Panasonic Lumix DMC-LX15 fără probleme.

Plusuri:	Minusuri:
Obiectiv luminos excelent;	Nu are viewfinder;
Senzor mare de 1 inch;	Zoom-ul este cam lent.
Display complet rabatabil;
Funcții touch foarte bine integrate;
Filmare 4K;
Zoom pe inel;
Design premium;

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook