Acum trei săptămâni am primit la review Huawei P9, vârful de gamă al producătorului din China. Are două camere dezvoltate în parteneriat cu Leica, design foarte frumos, autonomie bună și câteva trucuri pe mânecă la capitolul “interfață”.

De altfel, Huawei a evoluat mult de la gluma cu Hawaii și până acum, când au contracte de publicitate cu vedete precum Messi, James Rodriguez, Scarlet Johansson sau Henry Cavill. Cred că în curând vor ști cât mai mulți oameni cum să pronunțe corect numele brandului.

Specificațiile, primele păreri și unboxingul îl găsiți în acest articol. Acum haideți să vedem cum s-a descurcat pe parcursul a trei săptămâni.

Design & Construcție

Primul lucru pe care-l observi este că Huawei P9 este foarte subțire. Din față telefonul arată foarte bine cu sticla Gorilla Glass 4 un pic rotunjită la colțuri. Sub sticlă sunt niște striații fine atât în partea de jos unde este logo-ul, cât și sus, unde este camera și difuzorul.

Pe muchia de sus a telefonului nu avem decât un microfon însă pe cea din partea de jos regăsim jack-ul audio, un difuzor și mufa USB Type C, încadrată de două șuruburi mici cu cap stea. În partea stângă avem doar tăvița pentru SIM și slot microSD sau SIM1 + SIM 2. Pe partea dreaptă sunt butoanele de volum și cel de power, care este striat. Este primul telefon la care acele striații chiar se simt, nu ai cum să încurci butoanele între ele.

Pe partea din spate a telefonului se află cititorul de amprente care merge incredibil de bine și cele două camere, acoperite tot de sticlă Gorila Glass 4. Camerele sunt la nivel cu restul telefonului, așa că Huawei P9 va sta perfect pe masă.

Interfața Huawei P9

Pentru interfață, Huawei P9 cu al său EMUI 4.1 (nefericit nume) pare să fi înprumutat tot ce i s-a părut mai interesant de la iOS. Prima asemănare ar fi că dacă se face un swype de jos în sus pe lock screen apare un meniu rapid cu comenzi audio, setări, lanternă, calculator, cameră. Apoi ar mai fi sistemul de notificări care este împărțit în “Notifications” și “Shortcuts”. Mie nu-mi place chestia asta pentru că va trebui să dau două tap-uri în loc de unul pentru a porni bluetooth-ul, datele mobile sau mai știu eu ce.

Ca imagini și sunete, Huawei P9 stă foarte bine. Pe lock screen vei găsi de fiecare dată altă imagine când îl vei debloca, iar tonurile de apel și cel de la ceasul deșteptător mi s-au părut deloc enervante, ba chiar mi-au plăcut.

Sunt disponibile de asemenea și foarte multe configurări pentru gesturi, inclusiv pentru căști, cu ajutorul cărora poți da skip direct la melodie. Alte lucruri interesante pe care le-am observat: afișaj pentru bateria dispozitivului bluetooth conectat, posibilitatea de a avea aplicații “ascunse” pe home screen, și posibilitatea de a modifica temperatura de culoare a ecranului.

Nu mi-a plăcut că și Huawei a renunțat la app drawer, aplicațiile se instalează acum ca bălăriile, direct pe home screen. Şi mai mult m-a enervat tastatura care mie mi-a fost aproape imposibil de folosit. Caracterele sunt împrăștiate aiurea iar în colțul din stânga jos are un buton pe care mereu îl apăsam din greșeală.

Dar oricum, interfața per total e foarte ok. Nu scârțâie nimic.

Cameră foto

Huawei a lansat cu surle și trâmbițe noua cameră în parteneriat cu Leica, o cameră care “va revoluționa fotografia făcută cu smartphone-ul”. Este într-adevăr vorba despre două camere, două lentile, doi senzori. Prima este camera normală cu senzor Sony, cea de-a doua se folosește doar pentru fotografie alb-negru. Dar sper că nu crede nimeni că Leica a construit într-adevăr acel modul foto. În realitate, colaborarea a fost mai mult la nivel de marketing. Huawei s-a angajat să producă o cameră cu anumite specificații, iar Leica a spus că dacă va ieși așa, le va da voie să scrie Leica pe ea.

Calitatea imaginilor este bună, dar în niciun caz nu “revoluționează fotografia făcută cu smartphone-ul”. Culorile sunt reproduse bine, însă mi se pare că ambele camere focalizează un pic cam greu. Nici pozele pe timp de noapte nu m-au dat pe spate din cauză că apare prea mult bleeding în jurul surselor de lumină. Mi-a plăcut totuși că are un unghi mai măricel decât la S6. Că nu filmează 4K nu-i mare pierdere, nu are însă nici OIS.

Camera alb-negru este distractivă, constat acum că am folosit-o mai des decât pe cea normală. Scoate pozele mai bune decât dacă le-ai adăuga niște filtre din Instagram însă fotografii adevărați probabil nu o vor aprecia, pentru că vor vrea să aleagă ei contrastul și sharpness-ul imaginii. Puteți vedea aici poze alb negru.

În realitate, cel mai mult am apreciat interfața foarte bine construită, precum și funcții pe care nu le-am mai văzut până acum pe camere foto de telefoane. De exemplu posibilitatea de a ține diafragma deschisă timp de 15 secunde, pentru a fotografia noaptea stopurile unei mașini în mișcare sau mai știu eu ce. Doar că îți cam trebuie trepied pentru așa ceva. Încă o chestie, “Selective focus” mi s-a părut mai bine implementat și mai ușor de folosit decât la Samsung.

Hardware & Performanță

Display-ul LCD nu se va compara cu cel AMOLED în lumină solară, însă în afară de asta nu ai ce să-i reproșezi.

Mi-a plăcut mult de tot cititorul de amprente. La fel ca la Nexus 6P, funcționează senzațional de bine. Portul USB Type C e binevenit la casa omului, dar asta implică să îți iei cablul cu tine, pentru că nu vei găsi prea ușor unul dacă rămâi fără baterie.

Ca performanțe, cât timp am avut telefonul, nu am avut parte de glitch-uri sau probleme pe partea de soft. Se mișcă foarte bine.

Bateria rezistă o zi cu două SIM-uri în el sau puțin mai mult de o zi dacă este folosit cu un singur SIM. Are și un manager integrat care îți spune ce aplicații consumă mai multă baterie decât ar trebui. Din păcate nu are fast charging și încărcarea durează 2 ore și 20 de minte.

Concluzie

După cum spuneam și în debutul articolului, Huawei a evoluat mult în ultimii doi ani, și nu prea mai aduce a telefon chinezesc. Toată lumea a fost impresionată de design și chiar nu a primit atât de multe comparații cu iPhone pe cât mă așteptam. Eu am pornit review-ul setat să-i găsesc nod în papură dar în realitate chiar mi-a plăcut telefonul.

Huawei P9 demonstrează că Nexus 6P nu a fost o întâmplare și în momentul de față pot spune că primul reprezintă o alegere mai potrivită, printre altele, și din cauza formei. Este genul de telefon care nu urmăreste să-ți dea și acel ultim procent de 20% ca performanță, pentru a nu te pune să plătești cu 40% mai mult ca preț. Dacă și camera principală ar fi fost mai bună, era un telefon excelent.

Şi dacă tot vorbim de preț, telefonul va fi în jur de 2.500 lei la Orange [link aici]. Mult pentru un Huawei, dar va fi cel mai ieftin dintre flagship-uri. Şi să nu uităm că în acest preț se oferă trei ani garanție și posibilitatea de a schimba gratuit display-ul dacă acesta se sparge în primele trei luni de la achiziție.

Acest review face parte din campania de testare Orange Smartphone Tester. Dacă ți-a plăcut, dă-i un like.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook