Probabil cel mai mișto cadou pe care l-am primit vreodată este această jucărie de la Parrot. Așa că am pilotat-o câteva week-end-uri în decursul a un an de zile și m-am gândit să scriu câteva impresii, pentru cei cărora poate le-a trecut vreodată prin minte să-și cumpere o dronă, fie ea Parrot sau altceva. Nu am pretenția că sunt expert, după cum veți vedea până la finalul articolului, sunt foarte departe de așa ceva.

Ambalare

Drona vine într-o cutie care ocupă cam tot portbagajul unei mașini. În cutie se află drona cu protecția pentru interior deja montată, protecția pentru exterior, trei seturi de elice, două baterii de 1.500 mAh, încărcătorul, accesorii pentru a scoate elicele, manualul de utilizare și niște stickere, poate vrei să o tunezi.

Specificații

Specificațiile dronei sunt copleșitoare pentru o persoană atehnică. Serios, n-am mai citit atâtea detalii tehnice de ultima dată de când am citit o platformă de laborator.

Are două camere integrate, una cu unghi de 92 de grade, care poate filma linia orizontului cu 30 fps la 720p și încă una mai slabă, pentru a filma direct sub ea. Se conectează prin Wi-Fi la telefon și poate filma fie direct în memoria telefonului, fie pe stick USB.

Placa de bază are un procesor ARM Cortex A8, care funcționează pe 32 de biți la 1GHz și care este ajutat de încă un procesor video de 800 Mhz și de 1 GB DDR2. Are accelerometru pe trei axe, giroscop pe trei axe (pentru stabilitate), senzor de presiune, magnetometru pe trei axe și senzori pentru ultrasunete.

Motoarele au câtre un microcontroller AVR de 8 MIPS (milioane de instrucțiuni per secundă) și se învârt la 28.500 rpm.

Construcție

Construcția dronei de la Parrot este realizată într-un mod ingenios. Miezul ei este de fapt o placă de bază cu două camere video , peste care se montează o baterie și un stick USB. Din șasiul de polipropilenă expandată (da, scârțăietoare) pornesc apoi cele 4 brațe pentru elice. Peste șasiu se poate pune o protecție pentru exterior sau una pentru interior. Cântărește 380g cu protecția exterioară și 420 cu cea interioară.

Circuitele de sub motoare sunt acoperite de un material ce respinge apa, așa că o poți folosi și pe ploaie sau pe zăpadă. Palele elicelor sunt destul de flexibile, așa că dacă se agată în ceva, mai degrabă se vor îndoi decât să se rupă.

Pilotarea dronei

Drona se pornește într-un mod destul de incomod. Nu are un buton de on/off, pur și simplu conectezi mufa bateriei la placa de bază. După asta trebuie să aștepți pentru ca unitatea centrală să testeze rapid fiecare motoraș în parte. Învârte elicea o dată în fiecare sens și dacă led-urile de sub motor sunt verzi, e de bine, dacă unul dintre ele e roșu, e de rău. În final, dacă totul este bine, îi pui protecția și ești gata de zbor.

 

După cum spuneam, drona se conectează prin Wi-Fi la telefon și este controlabilă cu ajutorul aplicației de la Parrot. Cam așa arată ecranul central:

După ce apeși pe “Take off”, drona se ridică la 1 metru înălțime și planează. Înclinând telefonul înclini și drona, cu unul dintre cercurile de pe ecran controlezi direcția în care vrei să te miști iar cu celălalt controlezi rotația în jurul axei. Pentru a ști care este fața și care este spatele dronei, cele două leduri de sub motoarele din față rămân aprinse verzi, cele din spate roșii. Chiar și așa, este foarte greu să-ți sincronizezi mâinile.

Prima dată când am pornit-o am și dat cu ea în gard, și atunci am i-am înțeles pe toți cei care își prăbușesc dronele prin lacuri, de care până atunci râdeam. Nu e ușor deloc! Mai ales dacă afară este vânt peste 10 kmph … good luck.

Apoi am umblat prin setările foarte generoase ale aplicației și am mai modificat câte ceva. În primă instanță, pentru a mă obișnui cu ea am dat toate setările la minim: viteza cu care înaintează, cu care se rotește, cu care coboară sau urcă, înclinația maximă atunci când înaintează și altitudinea maximă. Poți modifica orice. Drona știe să-și păstreze altitudinea iar poziția și-o păstrează compensând mișcarea imprimată de vânt. Chiar dacă o împingi, revine în aceeași poziție:

După câteva zboruri ne-am mai înprietenit un pic, dar per total tot imprecisă mi s-a părut. Avea momente, ca în clipul de mai jos, în care pur și simplu o lua razna și se ducea în gard. Dacă nu mă înșel, când rămâne fără baterie ar trebui să se întoarcă singură de unde a plecat. A mea când trecea peste un nivel critic al bateriei, nu mai accepta nicio comandă și în cele din urmă murea în aer și cădea ca un cartof stricat.

Ce mi se pare interesant este însă că niciuna dintre aceste aterizări forțate nu i-a afectat structura de rezistență. Până la urmă i-am rupt protecția de interior după ce am descoperit modul backflip printre setări. Eu am cam fost de vină, pentru că teoretic backflip se face doar cu protecția de exterior montată, am aflat după aceea.

Filmarea cu drona

Parrot AR.Drone 2.0 nu prea este o dronă cu care să poți filma. Ea este mai degrabă gândită pentru divertisment. În primul rând, drona este foarte pretențioasă la stick-urile USB, nu vrea să filmeze pe orice. Şi dacă o pui să filmeze prin Wi-Fi, îi scade autonomia drastic. Nu poți să speri la zboruri mai lungi de 18 minute.

Este foarte ușoară și mai tot timpul tremură din cauza vântului. Şi atunci când se deplasează sau când o rotești, se înclină foarte mult. Şi în cele din urmă, camera, deși are o rezoluție ok, nu are un senzor tocmai strălucit. Camera care filmează sub ea este chiar de formă. M-am gândit să îi montez o cameră separat, însă ar fi fost prea grea și i-ar scurta și mai mult autonomia.

Apropo, cine crede că poți spiona cu astfel de drone înseamnă că nu a văzut una vreodată. Drona scoate un bâzâit distinct care atrage atenția instant. Sună un pic cu zgomotul pe care îl face Big Dog.

Concluzie

În primul rând, ar trebui să te gândești bine dacă ai ce face cu o dronă. Gândește-te dacă ai unde să o pilotezi în primul rând, și în al doilea, dacă ai timpul necesar pentru a învăța să o mânuiești. Eu n-am scos-o niciodată “în public”, pentru că mi-a fost frică. Dacă totuși crezi că ai timp, gândește-te că depinde foarte mult și de condițiile atmosferice. Dacă afară este un pic de vânt, mai bine stai în casă. Cel mai bine ar fi să ai o curte în care să exersezi.

Vorbind despre drona în cauză, în ciuda tehnologiilor de vârf cu care se laudă Parrot, nu era chiar atât de precisă pe cât m-aș fi așteptat. Avea cam multe momente când o lua razna. Fie se ducea de una singură într-un gard, fie indica bateria greșit și cădea din senin, fie rămâneau aprinse beculețele roșii după o aterizare mai barbară.

Nu pot contesta însă rezistența dronei. Deși am cam maltratat-o, nu a avut nicio problemă la motoare sau la elice, iar protecția exterioară se putea lipi ușor. Chiar și dacă apare vreo problemă mai gravă, drona este foarte populară și se găsesc foarte multe accesorii pentru ea, inclusiv aftermarket, cum ar fi baterii de capacitate mai mare. La eMAG poți găsi separat atât de multe piese încât ti-o poți construi de la zero.

Parrot AR. Drone 2.0 vine în diverse configurații. Prețurile variază între 1.200 lei și 1.400 lei. Iată pe unde o puteți găsi și în ce variante:

Parrot AR. Drone 2.0 – Power Edition (eMAG)

Parrot AR. Drone 2.0 – Elite Edition (Altex)

Parrot AR. Drone 2.0 – Power Edition (Orange)

Parrot AR. Drone 2.0 – Power Edition (evoMAG)

Parrot AR. Drone 2.0 – Elite Edition (F64)

În final aș spune că este o dronă mai mult pentru divertisment decât pentru filmare. Tipul care a cumpărat-o de la mine a avut mai multe drone și spunea că a luat-o pentru a se juca cu ea. Există un joc bazat pe realitate augmentată în care te poți duela cu dronele. Când drona inamicului intră în vizor, tragi în ea și o dezactivezi. Deci “întrebuințări” i se găsesc 🙂

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook