Eram la birou și era o zi frumoasă de octombrie când am găsit cheile de la cutia poștală a clădirii de unde avem sediul. Ne-am mutat de câteva luni și până atunci nu știam cine avea cheile de la acea cutie (sunt mai mulți chiriași în clădire). Am deschis-o și am constatat că aveam acolo un aviz din august pentru un colet extern.
Ok… îmi luasem gândul de la colet, dar cum tot aveam drum în zona oficiului poștal, am zis măcar să trec să întreb de unde a fost. Avem niște colaboratori din Germania care se încăpățânează să ne trimită prin poștă cataloagele cu produsele lor. Sau poate un transport de lingouri de aur, nu știi niciodată. Oricum, mi-ar fi plăcut să știu de unde era coletul. Plus că nu strica o plimbare pe o vreme așa frumoasă.
Am intrat în oficiul poștal fericit că era doar câte o singură persoană la coadă la cele două ghișee. S-a oferit să mă ajute o doamnă fără uniformă, care a venit din spate, din zona unde se depozitează coletele. Dau bună ziua și îi întind hârtiuța. Nu apuc să zic ce vreau cu adevărat pentru că doamna îmi dă knock out cu următoarea exprimare, rostită pe un ton mai ridicat decât era cazul:
“- Ce veniți cu ăsta la mine?! Nu vedeți că e din august? Cine credeți că vă așteaptă atât?! De unde să vă mai dau eu coletu’ după două luni?”
M-am uitat, nu mai era nimeni în jur. Se pare că vorbea cu mine. Mă adun un pic și îi zic aproximativ ceva de genul:
“- Nu-mi făceam iluzii că mai este coletul aici, dar voiam să știu totuși de unde este…”
Doamna, la fel de simpatică:
“- De unde să știu eu?! Nu am cum să vă spun! Nu vedeți că e de două luni? Cine mai știe?! Așa veniți toți!”
Bănuiesc că nu mai are rost să spun că mi-a crescut pulsul la 200 și că au urmat niște replici de-ale mele la fel de calme ca o lovitură cu ciocanul lui Thor, în timp ce o fixam cu privirea încărcată de electricitate.
Mă așteptam ca de la prima mea replică doamna de la ghișeu să fie lovită de fulger și să bată în retragere. Dar am calculat greșit șansele. Se pare că se ascundea sub un shield de indolență + 1000, așa că a mai continuat discuția până când într-un final nu a mai putut face față fulgerelor argumentelor mele și a fost nevoită să deschidă catastiful și să caute expeditorul coletului. A durat fix 3 secunde să caute, la finalul cărora mi-a spus:
“- Poftiți! Este din Germania! Cu ce vă ajută acum că știți?!”
N-am reușit s-o dau pe brazdă cu ea. Am mârâit unii la alții până când am ieșit pe ușa oficiului poștal. Ca să vă imaginați cum a fost discuția, vă las mai jos o fotografie cu noi:
În fine. Am plecat de la birou ultra-zen și am reușit să-mi fac mai mulți nervi decât era cazul. Aș fi putut să mă plâng pe Facebook.. dar hey, am zis să fac ceva util în loc. Așa că am intrat pe site-ul Poștei Române și am făcut o reclamație.
Ce credeți că s-a întâmplat? Într-o săptămână m-a sunat cineva de la departamentul lor de investigatori (un fel de Men In Black – Poșta Română) și mi-a cerut cu lux de amănunte date despre întâmplare, că trebuie să se ducă în oficiu să investigheze. Le-am zis că totuși nu vreau ca persoana respectivă să pățească ceva nasol, ci vreau doar să înțeleagă că nu-i ok ce a făcut și să-și schimbe atitudinea.
Mi-au zis ceva de genul: “Nu se poate domnule! Ați făcut o sesizare, suntem companie de stat, avem proceduri, nu ne jucăm! Acum trebuie să mergem în oficiu să investigăm! Trebuie să găsim vinovatul și să aplicăm sancțiuni salariale!.“.
Apoi am primit un răspuns oficial pe mail în care mi se spune că vor finaliza cercetările într-un timp cât mai scurt. Poșta Română. Mail. Vă vine să credeți? Eu deja eram destul de mulțumit cu atât.
Dar se pare că s-au dus până la sursă. Sau că mesajul a ajuns cumva. Pentru că într-o săptămână m-a sunat diriginta oficiului poștal ca să îmi ceară mai multe detalii. Foarte politicoasă, foarte înțelegătoare. I-am explicat și dumneaei că nu vreau să facem din asta o vânătoare de vrăjitoare și am propus să dau un mail în care să spun că renunț la sesizare, cu condiția să vorbească cu doamna respectivă și să-i spună că nu e ok cum s-a comportat.
So, long story short, să știți că dacă aveți vreodată o problemă cu Poșta Română că puteți face sesizare. Și că acele sesizări sunt luate în seamă și că pun oamenii pe jar. Și se poate ajunge chiar și la sancțiuni salariale. Data viitoare când mai aveți o problemă cu un colet, faceți o sesizare în loc să vă plângeți pe Facebook.
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Facut sesizare, mi-au zis sa astept 3 luni pentru un raspuns. Nici in ziua de astazi n-am primit unul. 🙂
Iar partea cea mai proasta este ca nu primesti nici un mail sau numar de ordine cu care sa dovedesti ca ai facut acea sesizare.
Eu am primit pe mail numărul de sesizare. De la Oficiul Poștal al Municipiului București. Cred că ar trebui să mai faci o sesizare în care să zici că nu ți-a răspuns nimeni la prima sesizare 😀
Poate au un alt sistem acum, eu am facut sesizarea in primavara. Nu mi-am mai batut capul.
Tot în București? Poate ține și de zona de care aparține oficiul poștal.
Eu l.am primit după 4 luni..
Multumesc de idee, am facut si eu o sesizare acum cu o problema recurenta.
Bună ziua. Sesizez conducerea pt că la posta din Gorj mai exactt Tg jiu se angajeaza in functia de factir postal persoane fara pregatire, care nu au avut nimic de a face cu aceasta functie, in special cu gestiuneaa . Consider ca nu este legal sa angajez pe cineva care nu a are pregătirea necesară și probabil dosare penale rog verificarea angajaților ca factori poștali în acest an când se făcut angajări
Cea mai execrabila deservire a clienților!Nimeni nu știe nimic, te trimite sa ți răspundă din Moldova și nimeni nu știe nimic!Execrabil serviciu,neefectuat pe banii mei!