Sunt destul de mulțumit de felul în care evoluează blogul, cu excepția unui singur lucru. Nu pot să vă conving că este mai bine să lăsați un comentariu pe blog decât să mi-l scrieți mie prin mesaj privat sau printr-nu comentariu pe Facebook.
De ce spun că este mai bine să-mi scrieți aici?
1) Eu sunt o singură persoană care testează un produs, un telefon de exemplu. După două-trei săptămâni îl dau înapoi, nu am cum să-i găsesc toate hibele într-un timp atât de scurt. Însă dacă toți cei care și-l cumpără ar lăsa un comentariu în pe blog în loc să-mi spună prin mesaj privat, în caz că aveți o nelămurire, ați putea să vă ajutați între voi. S-ar crea astfel o conexiune între voi, cititorii blogului.
2) Eu sunt o singură persoană care scrie articole. Pe lângă asta, mai am vreo două joburi. Nu am cum să vă ofer entertainment mai mult de jumătate de oră dimineața. Dar și voi puteți crea conținut. E nevoie cel puțin doi oameni pentru a începe o conversație pe baza unui articol și pentru a vă distra tot restul zilei. Mi-ar plăcea să am un blog în care cititorii să-și petreacă mai mult timp citind comentariile și discutând decât citind articolul. Să fie o comunitate mai puternică.
3) Eu știu că existați, citiți și acționați. Dar altcineva știe? Agențiile cu care colaborez n-au timp să facă investigații să vadă câți cititori unici are blogul. Cum pot ei ști că există interes pentru un produs din partea comunității blogului dacă nu văd comentariile care să ateste că există interes? Eu știu că vă cumpărați telefonul pe care vi-l recomand, antiperspirantul despre care am scris într-o zi mai mult ca o glumă, că mâncați acolo unde am spus că este mișto sau că vă reparați mașina acolo unde v-am recomandat. Dar oare agențiile ar alege să-mi trimită mie prima dată un produs de 2.000€ în teste sau unui site pe care comentatorii se bat în teorii?
4) Şi nu în ultimul rând, ieri vuia internetul cu poza cu cele patru produse reduse de la eMAG, chiar după ce am scris articolul despre întâlnirea cu ei. Am stat să explic la 6 sau 7 persoane diferite mecanismul prin care s-a ajuns la o astfel de greșeală. Ştiți unde era cea mai bună explicație? Chiar în comentariile articolului, răspunsul oficial de la eMAG.
Ştiu că pentru voi este mai comod așa, dar pentru mine începe să devină foarte greu să vă răspund fiecăruia în parte. Pe blog trebuie să completați numele, o adresă de mail și un site doar o singură dată. Apoi comentați la fel de ușor ca pe Facebook. Gândiți-vă la chestia asta ca la un mod de a-mi mulțumi că îmi pierd nopțile scriind articole. Şi oricum, orice cale ați alege, și eu vă mulțumesc că vă faceți timp să treceți pe aici și să mai citiți una alta 🙂
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Sunt perfect de acord. Va incurajez sa lasati comentarii la articole pentru un “knowledge base” ce se dezvolta permanent.
Promit să îmi fac timp să și scriu ce gândesc despre articolele citite zilnic pe blog. 🙂
Mulțumesc Mihai, dar tu chiar ești un exemplu bun în momentul de față, deja comentezi pe blog punctual la articolele care-ți plac sau la care consideri că poți aduce o contribuție. Nu vreau nici să devină o povară. You’re doing ok right now! 😀
Ca să încep și eu cu ceva…
1). …creez astfel o inter(!)-conexiune între noi, dragii cititori ai blogului.
2). O conversație în doi se cheamă dialog, în trei se cheamă trialog, și așa mai departe. Dacă am o dilema e pentru că am de ales între două soluții, dacă am de ales din trei soluții se cheamă trilemă, și așa mai departe.
3). “Dubito ergo cogito, cogito ergo sum” (mă îndoiesc deci cuget, cuget deci exist) este un concept filosofic al lui René Descartes apărut în Discurs despre metodă (1637) la sfârșitul perioadei Renașterii. Prin commenturile mele eu înțeleg “comentez deci cuget, cuget deci întrețin blogu…”
4). Şi nu în ultimu rînd, aștept cu ma-a-are nerăbdare să răsfoiesc ofertele super-bengoase anunțate cu mare tărăboi cu ocaziunea “sărbătorii tradiționale” de Black Fraieriday
5). (iar asta e de la mine) Miaaaauuuuuuuu…..
E greu să-i educi. S-au obișnuit pe Facebook. Eu am ajuns să îmi pun pe pagina de Facebook un ditamai mesajul prin care îi invit să comenteze pe blog.
N-am reușit nici cu chestia asta…
Pentru unii internet= Facebook. Trebuie sa ne obișnuim cu asta.
100% de acord. Am descoperit blogul tau de o saptamana (nwradu sau Dan Dragomir au pus link spre el nu mai retin exact). Vor fi reply-uri din partea mea la articolele tale
Mulțumesc Dragoș! Când consideri tu de cuviință, fără să devină o obligație, așa cum îi spuneam și lui Mihai 🙂
Promit ca mă bag și eu cu comentarii, atât cât mă pricep… Te citesc de peste un an, cu multa plăcere și clar, acest blog, merită și un aport din partea noastră, a cititorilor tai.
Mulțumesc Coco! 🙂