De doi ani trec aproape zilnic cu mașina pe Podul Grant și de fiecare dată trec cu inima îndoită peste rosturile de dilatație, acele fiare poziționate transversal din loc în loc. Dacă și voi treceți pe acolo vă sfătuiesc să aveți grijă, nu de puține ori le-am văzut îndoite și ridicate cu 20-30 de cm deasupra solului.
Pur și simplu mi se par o soluție proastă, având în vedere de câte ori le-am văzut dizlocate. Cu siguranță au tăiat multe cauciucuri până acum. Dar mie tare mi-e frică să nu facă și victime la un moment dat. Până atunci, iată ce s-a întâmplat vinerea trecută, când unul dintre rosturi s-a rupt:
Am ajuns în situația în care o bucată de metal dă peste cap traficul din tot orașul.
De când știu eu podul sunt probleme cu rosturile astea, și nimeni nu s-a gândit că poate ar trebui găsită o soluție. Pare genul de situație în care așteptăm un dezastru ca să facem ceva. Între timp, Firea are alte ocupații.
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Nici cu coborarea de pe pod spre crangasi nu mi.e rusine
Te referi la asta? 😀 https://www.revoblog.ro/cand-cobori-de-pe-podul-grant-cu-masina-in-viteza/
Nu merge videoclipul – in locul butonului de play apare un semnul exclamarii intr-un triunghi. Din Chrome.
Tnx Mihai. Cred totuși că era o problemă de la tine, altcineva nu s-a mai plâns. Acum merge?
Acum merge, dar ce-i drept l-am văzut de acasă, nu de la birou.
Apropo de subiect, mă întreb când or descoperi și constructorii noștri ce stiu nemții de ani de zile. În Germania nu simți nici rosturile podurilor și nici gurile de canalizare, dar probabil că Dorel al nostru nu știe germană și îi mai ia câțiva ani sa învețe…