Echipa feminină de spadă a obținut prima medalie de aur la Rio, devansând Rusia și apoi China în finală. Cred că ar trebui să înțelegem că în condițiile actuale, orice medalie de aur este un miracol pentru sportul românesc. Spun asta pentru că sunt convins că medalia de aur are la bază doar determinarea atleților/antrenorilor având în vedere lipsa echipamentelor și condițiilor de antrenament.
Talent am avea de unde, sponsori ar fi. Au tot apărut colaborări sporadice începând cu anii 2000. Am văzut inclusiv că Olympus a decis să doneze pentru lotul paralimpic român câte o sumă fixă din vânzarea fiecărui produs și mi s-a aprins la un moment dat un beculeț să-i felicit cândva (Bravo Olympus!). Deci ar fi sponsori chiar și pe acest segment. Ne-ar mai trebui doar cap ca să dezvoltăm o strategie și să trecem de la motivația comunistă pentru a face performanță, la o gândire mai modernă, mai apropiată de realitate.
Până atunci, doar sportivilor trebuie să le fim recunoscători pentru performanță.
În încheiere, trei imagini care mi se par senzaționale:
Foto: GULLIVER/GETTY IMAGES via Digi24
P.S: De curiozitate, ne înhămăm la un pronostinc pentru numărul de medalii câștigate? Eu aș zice 6, o cifră pusă din burtă, fără să mă uit pe ce probe mai avem. Statisticile pe an sunt aici.
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
O fost odată “Los Angeles”, o fost în ’84, cînd cele 20 de medalii de aur, 16 argint și 17 bronz (total 53 medalii) au aratat lumii că sîntem de neînvins. Prezentul este dezastruos, ne bucurăm pentru poate singura medalie de aur, de parcă doar atîta ne-am propus. Apreciez efortul supra-omenesc și care depășește orice posibilitate de închipuire pentru un om normal, avînd în vedere condițiile în care sportivii fac pregătirile. Toată stima pentru sportivi și pentru antrenorii lor. Doar ei știu prin ce perioadă de “pregătire” au trecut. Meritul este al lor și numai al lor, însăși prezența la Olimpiadă este o realizare care merită toată aprecierea. Cumpărarea idioțeniei pămîntului și pensiile politikienilor întunecă însă această bucurie, indolența sistemului birocratic anacronist anulează toate aceste realizări: doar lozinci și lăudăroșenii la adresa sportivilor. Nimic concret, sau doar ceva infim de tot, firimituri, oricum mult prea puțin pentru meritele lor. Trist. Bucurie și tristețe. Bravo olimpicilor, toți sînteți învingători !