Am intrat in liceu fix cand era nebunia cu manelele. O luna de zile cred ca am intrat in liceu blestemand si injurand. Le-am vorbit cu frumosul, m-am certat cu ei, am pus si eu muzica pe telefonul meu. N-aveam ce sa le fac efectiv, erau prea multi.
Dar nu numai asta e problema. Problema e ca nu-mi place sa ascult muzica altora. Fie ea melodia mea preferata sau simfonia a V-a de Beethoven. Nu ma intereseaza. Muzica altora ma irita, ma oboseste, ma distrage. Stii senzatia aia pe care o ai cand trebuie sa te concentrezi pe ceva si vine un bass in zbor. Cea mai nasoala.
Solutia? Mi-am pus castile. Nu mai ascult nici manele, nici muzica altora, nici discutiile edificatoare din ratb. Nu ma mai enervez, sunt fericit. Bine, problema este doar partial rezolvata, ca daca lucrez la ceva important nu ma pot concentra nici cu muzica mea.
Si acum sa ajung la problema reala. De fiecare data cand intru in facultate si fumeaza turcii pe hol imi aduc aminte de cocolarii din liceu si de muzica de pe telefoane. Numai ca de data asta nu m-am mai chinuit sa ma cert cu cineva. Ba! Din moment ce eu nu va pun sa ascultati muzica mea, nu va suflu fum in ochi, nu va calc pe cap (?), voi de ce ma enervati?
Am inceput postul de la analogia cu muzica pentru ca daca puneam un titlu reprezentativ sigur nu s-ar mai fi chinuit sa-l citeasca ignorantii la care trebuie sa ajunga. Si poate ca o sa supar multi cu postul asta. Dar stiti ce ? Nu ma intereseaza. Nu ma respectati, nu va respect.
Sunt inca suparat pentru ca din pacate nu stiu care e solutia pentru fum. Castile audio sigur nu functioneaza. Dupa ce o sa se inventeze ceva, o sa fiu cel mai fericit. Puteti sa va bagati si-n vene din partea mea.
o poza cu casti
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.