Eu am fost crescut cu ideea că românii sunt oameni ospitalieri. Doar că între timp am început să călătoresc și am văzut că se poate și mai bine. Și chestia asta se vede cel mai bine la modul de servire în restaurante. Dacă de ospitalitate nu, atunci de experiență sigur ducem lipsă.
Și tot observând și trăgând concluzii, m-am gândit să scriu un mic ghid pentru patronii români de restaurante care își doresc ca localul lor să fie apreciat. Așadar, dacă ai un restaurant, iată nouă sfaturi:
1) Site și meniu pe site
Chestia asta poate este doar un moft de-al meu, dar sunt reticent cu restaurantele care nu au site propriu. Mi se pare că un site arată un pic de implicare și seriozitate din partea business-ului. Apoi n-ar strica să fie și meniul pe site. Nu trebuie să fie tot. Câteva chestii acolo, preparatele permanente din meniu, cât să-și facă omul o idee despre prețuri. Altfel, chiar dacă este un restaurant renumit, voi tot amâna să merg acolo sau poate nu voi ajunge niciodată.
2) Prezintă-te!
“Bună ziua? Ați mai fost pe la noi? Doriți să vă spun ceva despre restaurantul nostru? Suntem faimoși pentru preparatul X”. Vizita la restaurantul NOUA a început cu “doriți să vă facem un tur al casei?”. Nu te costă nimic să le spui clienților două vorbe despre restaurantul tău iar chestia asta face atmosfera mult mai personală și experiența memorabilă.
3) Oferă ceva din partea casei
O măslină, o grisină, o alună, o bruschetă, ceva, orice! Chestia asta ajută enorm din două motive. În primul rând că dacă îmi este deja foame, voi mânca o măslină și nu voi mai fi așa de nerăbdător în așteptarea comenzii. Implicit nu mi se va părea așa mare timpul de așteptare. În al doilea rând, va activa principiul reciprocității. Adică tu deja mi-ai dat ceva cadou, și eu voi fi mai îngăduitor cu eventualele greșeli și în final mă voi simți impulsionat să fiu și eu generos cu tine. 99% din resturantele din România nu se îndură să pună un biscuite pe masă. Pe de altă parte, cam toate restaurantele din Grecia și Spania obișnuiesc să facă asta.
4) Comunică preparatele indisponibile din meniu și nu face înlocuiri de capul tău
E inutil să ai 100 de preparate în meniu dar doar trei disponibile. Ospătarul va fi pus într-o poziție dificilă după ce spune de trei ori la rând “asta nu mai avem…” și discuția deja s-a început cu stângul.
Pe lângă asta, mă deranjează atunci când pe meniu scrie “prosciutto” și de fapt mi se servește o șuncă de praga, kaiser în loc de “pancetta”, cașcaval normal în loc de “cheddar”, pătrunjel în loc de coriandru șamd. Mă simt luat de fraier. Ca și cum restaurantul ar zice: “lasă, că oricum nu se prinde fraierul care e diferența”. Când se întâmplă așa îmi scade respectul la minus infinit față de acel restaurant.
5) Doriți și pâine?
Mi se pare normal ca ospătarul să întrebe dacă cineva de la masă preferă pâine. Nu s-o aducă degeaba și în niciun caz să o aducă atunci când nu a fost cerută și apoi să o mai și pună pe nota de plată. Dacă mi se întâmplă asta eu o scad din bacșiș. Sau scad de tot bacșișul.
6) Este totul în regulă? Vă mai aduc ceva?
Trebuie un pic de dibăcie în a ști când să pui întrebarea asta, însă poate face diferența dintre un client super fericit și o experiență mediocră. Ideal ar fi ca această întrebare să fie pusă după ce toți mesenii au apucat să guste din mâncare, dar nu când sunt toți cu gurile pline. Trebuie găsit momentul ideal. Pentru că după ce a venit mâncarea se poate întâmpla ca cineva să mai vrea un sos pentru un preparat, încă o bere, o sticlă de apă, încă o garnitură. E un prilej bun de a face cross-selling și de a-i arăta și clientului că-i pasă de el.
7) Dacă ai făcut o greșeală, asumă-ți-o și repar-o
Asta e, se mai întâmplă, dar sunt de părere că greșeala nu trebuie pusă în cârca clientului. Dacă ai pus din greșeală un produs de o valoare mai mare pe bon (sau alt produs care nu a fost consumat), oferă-te să îl tai, să faci o reducere la nota totală, să dai un desert cadou. Că doar asta înseamna să-ți asumi greșeala. Nu aștepta să închidă clientul ochii.
8) Doriți și desert?
Ce voi povesti aici va suna ca o utopie în condițiile în care la noi nu prea sunt respectate regulile simple de mai sus. Dar au fost restaurante (cel mai recent în Grecia), unde am spus că nu dorim desert și cu toate astea tot ne-au adus ceva din partea casei. După ce ne oferiseră deja un aperitiv și un digestiv, ambele din partea casei. Ce credeți, am fost generoși cu bacșișul? Am fost, din plăcere.
9) Cere feedback
Întreabă la finalul mesei dacă totul a fost în regulă. Eu mă bucur să ofer feedback de fiecare dată când pot, și nu o fac niciodată cu răutate. Poate tu ca restaurant ai o problemă pe care altfel nu ai avea cum să o afli. Nu aștepta să-ți scrie omul pe Google Maps problemele.
În concluzie, majoritatea sfaturilor de mai sus nu costă nimic sau nu implică mari costuri. Mi-ar plăcea să le văd aplicate la cât mai multe restaurante.
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Eu urasc cel mai mult atunci cand cumperi un preparat care are multe accesorii care ii umfla pretul.
Ciorba de burta – 16 ron. Doriti smantana, mujdei, ardei iute sau paine? Da, evident, de toate. Nota la sfarsit: Ciorba 16 lei, accesorii 12 lei. As prefera oricand sa creasca pretul la ciorba si sa scrie clar ca are totul inclus, decat sa vad pe bon fucking smatana 4 lei si ardei iute 3 lei.
Da, și asta-i super enervant.
meniu pe site? cu preturi?? te-ai lovit la cap???
orice restaurant care se respecta NU are preturile afisate in meniu pe site…e o lege nescrisa! mai vb cu niste patroni si o sa intelegi de ce nu este afisat pretul pe site..
La majoritatea restaurantelor din topul Gault & Millau din România prețurile sunt trecute pe site. La Noua, la Hadad, la Kaiamo am verificat rapid acum și sunt. Am fost și la restaurante cu stele Michellin la care prețurile erau trecute pe site. Până și la Osteria di Francesca sunt trecute. Despre ce restaurante care se respectă mai mult de atât vorbim? Noma? Gaggan? Și totuși, de ce nu este afișat meniul cu prețuri? Poate mă lămurești tu, că nu cunosc așa de mulți patroni de restaurante.