A fost greu dar am spus-o. Nici mie nu-mi vine sa cred ca chiar mi-a placut. N-a fost sa fie cu naționala dar am reușit sa ma strecor la Oțelul – Manchester. De data asta cu bilete din timp, caci evident casa se inchidea la ora 16 in ziua meciului. Chiar nu am ce sa-i reproșez stadionului, experientei. Am intrat repede, stewarzii au fost amabili. Nu ne-am calcat pe picioare nici la acces nici la iesire. Am stat la inelul 2 din peluza de nord. De la distanta aia se vede clar numarul de pe tricou, numele nu. Stadionul este foarte bine acoperit, nu bate vajul. La cateva grade peste 0 am avut pantaloni grosi, geaca de ski, polar, maiou pe dedesubt, fes si in prima repriza mi-a fost cald. La finalul celei de-a doua hainele si-au facut datoria.
Meciul s-a inscris in tiparul oricarui meci dintr-o echipa din România si una de top de afara, dar asta in alt articol.
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.