Dunkirk este genul de film care ori îți place, ori te dezamăgește. Nu există cale de mijloc. Pe mine m-a prins și m-a ținut în priză pe toată durata lui. Atmosfera de război este construită perfect iar efectele audio de excepție creează acea angoasă care nu te lasă să te plictisești. Este exact la ce te-ai aștepta din partea lui Christopher Nolan și Hans Zimmer.
Filmul urmărește evenimentele acelei zile și descrie aceleași întâmplări văzute din trei unghiuri diferite: infanterie, marină și forțele aeriene. Sunt multe chestii interesante legate de modul în care a fost regizat. De exemplu pentru secvențele de pe mare, Nolan a preferat să folosească nave militare adevărate și nu CGI. Nu e cu poveste de dragoste, nu e cu exagerări sau cu eroi care salvează omenirea. Toate personajele sunt tratate în același fel, fără a se pune accent pe unul anume.
Mie mi-a plăcut tocmai pentru acuratețea cu care au fost tratate evenimentele. Mi se pare că Nolan a pus atât cât trebuie și că nu a exagerat pe nicăieri. Norocul anumitor soldați nu a ținut la nesfârșit, iar cei care s-au sacrificat pentru binele celorlalți nu au fost răsplătiți. Ca o deformație profesională, am observat că până și ceasul folosit de Tom Hardy era modelul de Omega cu care erau dotați piloții RAF în al doilea război mondial.
În concluzie, Dunkirk nu-i Inception sau Interstellar, dar eu l-aș pune clasa printre cele mai bune filme de război. Dacă sunteți fani ai genului, nu are cum să nu vă placă. E o gură de aer proaspăt de la filmele din ultimul timp,cu super eroi și captaini americi care salvează tot și omoară tot.
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Nu l-am vazut, dar toata lumea vorbeste despre el. Se pare ce este un film bine realizat. Trebuie sa il vad si eu.