Am de mult timp pe listă restaurantul MAT de pe Mircea Vulcănescu. Este un restaurant mic, cu 4-5 mese, care este specializat pe tacos (sau tacoși?!). Lucrul care este inedit la ei este faptul că își produc singuri tortilla din porumb (acea lipie mică pe care se pun ingredientele).
Oricum, în doi sau trei ani de când îl am pe listă, nu am reușit să ajungem decât în iunie, când am fost cu copilul la Muzeul Militar (niciodată nu sunt prea mici ca să învețe despre tancuri, obuze și avioane) și am luat și tacos de la MAT la pachet.
Restaurantul are un meniu destul de simplu, centrat pe … ați ghicit … taco! Iată meniul dintr-un prinscreen de la un story de al lor.
Ce este important de reținut de aici? O porție de taco are de fapt trei tacos de același fel. Din păcate nu se poate alege un meniu mixt care să conțină trei bucăți diferite. Așa că recomandarea ar fi să mergeți în două, ideal trei persoane la restaurant. Luați fiecare câte un sortiment și împărțiți cei trei tacos între voi.
Noi am luat două porții. Prima a fost de tacos de pui crocant cu mole roșu. Iată cum arată o porție, cu cele trei bucăți:
Bucățile de pui crocant din tacos sunt ca niște crispy strips practic, care sunt așezate pe acel pat de mole roșu cu merișoare, care nu se vede prea bine în poză. Mai conține și castraveți murați, coriandru, ceapă verde și încă un sos alb (maioneză japoneză) și se servește cu lime stors deasupra. A fost un pic de tot picant, iar castraveții mi se pare că i-au dat un iz românesc. Tortilla este interesantă la gust, parcă are o aromă ușor afumată, mă duce cu gândul la porumb copt.
Ca să fiu sincer, nu m-a dat pe spate acest sortiment. A fost foarte bun, dar nu atât cât să-ți dea reset la simțuri și să-ți întoarcă Universul cu susul în jos. Mi-a dat impresia că aș putea să-l fac și eu ușor acasă (minus tortilla). De asemenea, a fost similar la gust cu cel de la Burgeratti, care mi se pare că vine la un preț muult mai avantajos.
Am luat și o porție de tacos cu vită afumată și salsa.
Acesta a fost mult mai bun din punctul meu de vedere. Vita afumată a fost foarte fragedă, iar mole-ul acela maroniu îi dă o aromă foarte bună. A fost de asemenea și un pic mai picant decât cel de pui. Aparent mai conține și sos macha, pe care nu știu dacă l-am simțit. Să fi fost acel mole maroniu? Nu știu, dar per total mi-a plăcut destul de mult atât încât să vreau să-l mai încerc odată.
Iată amândoi tacoșii pe o farfurie mică, for scale:
Ah, și patatas bravas. Sunt niște cartofi banali, pentru care 20 de lei mi se pare mult prea mult. Am fost un pic dezamăgit când i-am văzut acasă.
Mi-a mai trecut un pic din dezamăgire când am gustat din sosul alături de care au venit, care-i un fel de maioneză cu ceva afumat în ea (posibil tot pe bază de porumb). Oricum, dacă vreți să încercați o dată acești cartofi doar pentru a gusta sosul, nu este o idee rea. Dar altfel, eu aș cumpăra doar sosul dacă l-ar vinde separat.
În concluzie, not great not terrible. Dintr-o porție nu pot să zic nici că mă satur, nu pot să zic nici că rămân flămând. Au fost buni, dar prețurile mi se par un pic peste medie iar gustul nu mi se pare ceva spectaculos/peste medie, ci doar bun. Poate și din cauză că am mers noi pe alegerile “safe”. Poate cei cu creveți, biban de mare, berbecuț & conopidă și alte astfel de combinații sunt mai spectaculoși. Poate și din cauză că i-am luat la pachet și tortilla se cam înmuiase până am apucat noi să-i mâncăm. Parcă simt un pic că nu prea le-am făcut cinste luându-i la pachet.
Cred că ar mai merita o vizită, poate și pentru o Margarita, poate și pentru un vinho verde. Am ales însă să scriu despre această experiență #lapachet pentru că mă tem că în ritmul de până acum, s-ar putea să îi mai vizitez abia peste 2-3 ani.
P.S: A scris și nwradu Matilda recent despre ei.
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Cartofii ăia sunt buni calzi. Sunt de acord că e overpriced.
Dacă totuși îți faci drum în zonă dă un semn și poate împart și eu un tacos cu tine că locuiesc aproape.