Cred că s-au împlinit vreo doi ani de când noi ne facem lista de cumpărături în cloud. Când se termină laptele, primul instinct este să luăm telefonul și să adăugăm pe listă, apoi când ajungem la magazin ștergem de pe listă pe măsură ce cumpărăm. Dacă eu sunt la muncă și Alice e acasă, ea adaugă chestii pe listă iar în drum spre casă eu trec pe la Mega, deschid lista și cumpăr ce este acolo. No questions asked. Foarte eficient, fără telefoane de genul “sunt în Mega, mai avem roșii? Poți să te uiți în frigider? Dar unt? Vrei să iau unt d-ăsta sau d-ăla?”.
Am pornit inițial cu Evernote, dar apoi am trecut la Google Keep, pentru că eu sunt pe Android iar Alice pe iOS, și ei îi era mai greu să acceseze o listă shared pe Evernote. Keep e mai convenabil pentru ea. Iar eu am un widget cu Keep pe unul dintre homescreen-uri și mi-e foarte convenabil să adaug ceva rapid acolo. Dar pentru că în 2020 am folosit mai mult Google Assistant și am instalat și un Google Home, m-am gândit: “hey, cum ar fi să adăugăm totul prin comandă vocală?“. Mă imaginam deja ca într-o reclamă, cu capul pe jumătate în frigider, spunându-i telefonului “Hey Google, add limes to my shopping list!“. Ar fi și mai avantajos în cazul în care gătesc ceva, sunt cu mâinile murdare, și pot să-i spun direct telefonului de ce am nevoie.
Știam deja că am mai încercat ceva în trecut, dar nu mi-am bătut capul prea mult. Aveam deja Google Keep setat ca aplicația preferată pentru note atunci când vorbesc cu Google Assistant. Singurul inconvenient ar fi că trebuie să știi denumirea produselor în engleză, că Assistant-ul nu știe română. Ok, no biggie, hai să testăm: “Ok Google, add burger buns to the shopping list“. Și a funcționat, doar că nu mi-a adăugat asta în lista din Keep care se numea specific “Shopping List” pe care o foloseam inițial, ci într-o altă listă, denumită “Shopping”. Aceasta era o listă de test, creată de mine când încercasem prima dată să conving Assistant-ul să facă ce vrea. Avea 7-8 produse și era cu checkboxes.
Ok, great succes îmi zic, am reușit! Doar că nu îmi place lista cu checkboxes, că-s mai greu de citit, umplu mai mult spațiu pe ecran, lista devine mai lungă, plus că nu mă interesează să știu ce deja am cumpărat. Trebuie doar să șterg checkbox-urile de aici și să mai fac o probă. “OK Google, add minced meat to my shopping list!“.
Și surpriză! Google îmi adaugă carnea tocată pe listă. Doar că nu pe lista din Keep, ci pe lista de mai jos!
Uuuh, shiny! Nu știu de unde a apărut lista asta, dar pare mult mai avansată. Alimentele au poze, poți adăuga și cantități sau note pentru fiecare în parte, iar când ești în magazin dai swype right și le taie de pe listă sau dai swype left și le șterge cu totul. Mult mai convenabil. Bun, păi atunci hai s-o share-uiesc cu Alice și să începem s-o folosim amândoi. O singură întrebare. Cum pot accesa această listă?
Ah, știu!
- “Ok Google! Show my shopping list!“
- “You have 8 items on that list, would you like to know what they are?“
- Ehm, nu … “show me the list”, nu mi-o dicta. Că în magazin nu o să stau să țin lipit telefonul de ureche ca să te aud.
- Sure, you got it! This list includes coriander, apples, minced meat, buns ….
- Nu boss, eu vreau să o văd! Cum fac să o văd?! Că eu nu am chef să discutăm de fiecare dată în magazin, iar Alice n-are Google Assistant, pentru că nu e disponibil pentru iOS în România.
Cum vezi lista? Aparent răspunsul lui Google pentru asta este să intri în aplicația Google Home, să dai tap pe avatarul tău, să te duci la Assistant settings, apoi să navighezi prin toate setările de acolo, până ajungi la Shopping Lists, unde vei vedea o versiune web-based a listei, ca cea de pe care am postat-o mai sus.
Nope, chestia asta n-o să se întâmple niciodată. Nu am timp să navighez prin meniuri infinite ca să ajung la o listă, mai ales dacă sunt în supermarket.
Trecem înapoi la Keep. Dar cum?! De fapt ce l-a făcut să adauge produsele pe lista asta și nu pe cea din Keep?! Oare a fost modul în care am spus eu numele listei? Parcă prima dată am zis “to the shopping list“, iar a doua oară am zis “to my shopping list“. Da, asta ar trebui să fie diferența! Ma încerc o dată cu “the”! Nimic, tot pe cea fancy îmi adaugă produsele. Mai încerc încă o dată, și încă o dată, în zeci de feluri. Redenumesc lista din Keep în “My Shopping List”. Tot nu. Pur și simplu nu mai voia să adauge nimic în Keep. WTF?!
Eram pregătit să abandonez, iar apoi nu știu cum sau din ce meniu, am văzut la ce liste are acces Google Assistant și cum sunt categorisite între “Lists” și “Notes”. Erau doar două liste din Keep la secțiunea “List”, dar nu și cea care mă interesa pe mine. Aceea era trecută la “Notes”, împreună cu zeci de alte notițe. Ok, de ce Google Assistent le vede pe unele drept “note” și pe altele “liste”? Ce face diferența?
Bingo! Notele sunt doar cele cu text, listele sunt cele cu “checkboxes”. Așa că am adăugat din nou checkboxes la lista originală și apoi Google Assistant a salvat din nou by default în aceea.
Nici n-a fost greu, nu?!
În concluzie, am avut exact același feeling pe care l-am avut avut de multe ori în ultimul timp legat de aplicațiile de la Google. Sunt idei bune, dar pe jumătate neterminate și din cauza asta ajung să îți piardă timpul și să te frustreze. În cazul acestei funcții, chiar văd o mare pierdere din partea Google. În mod normal ar fi trebuit să fie interesat să știe ce ai pe lista de cumpărături, ca să știe ce reclame să îți arate. But no.
Oricum, dacă nu o faceți deja, vă recomand să țineți listele în cloud. Dacă nu aveți pretenția să adaugați produse prin comandă vocală, totul este mult mai ușor și eficient 🙂
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Mie mi se pare încă foarte basic și lipsit de logică, Google Assistant.
De exemplu, îmi dă voie să pornesc o priză smart, dar nu și să îi setez un timer de închidere fiindcă priza e considerată “de risc”. Adică exact invers logicii mele, nu o las la nesfărșit cum deja îmi dai voie, dar cu timer de închidere îmi spui că e riscant.
Iar per total devine obositor vorbitul, dacă te lovești constant de limitări.
Probabil că Google nu vrea să își asume ce s-ar putea întâmpla în cazul în care din cine-știe-ce motiv nu ar putea să închidă priza aia, și atunci nu îți dă decât opțiunea să o pornești/oprești.
Da, e limitat pentru că nu suportă limba română. Dar aici e o problemă de genul “oul sau găina”. Google nu face și suport în română pentru Assistant pentru că nu sunt foarte mulți români care să-l folosească sau nu sunt foarte români care să îl folosească pentru că nu au suport pentru limba română? 🙂