La Pescaderia este un hibrid între o piața de pește proaspăt și un restaurant unde poți alege peștele pe care îl vrei preparat. Este singurul restaurant-pescărie din afara Spaniei care se aprovizionează cu pește proaspăt de 2 ori pe săptămână, direct din Spania, din portul Villajoyosa de lângă Alicante. Manager este aceeași persoană din spatele lanțului de restaurante La Finca by Alioli.
Noi am încercat și restaurantul, am cumpărat și niște pește și am zis să las aici o părere.
La restaurant
Conceptul restaurantului este destul de complicat și cred că ar merita explicat mai bine, pentru că prima dată când am fost am nemulțumiți pentru că nu înțelesesem conceptul și am ajuns să plătim o notă cam mare față de cât ne așteptam.
Ideea este în felul următor. La intrare sunt întinși peștii pe gheață, fiecare cu câte două prețuri. Unul este prețul peștelui crud per kilogram, al doilea este prețul peștelui în cazul în care vrei să-l servești acolo. În cazul fructelor de mare e diferit. Este afișat un singur preț însă se mai adaugă o taxă de preparare.
Când i-am vizitat prima dată eram determinați să încercăm un pește nou. Dar când am ajuns acolo ne-am cam speriat de toate creaturile alea și de faptul că habar n-aveam în ce mod de preparare ar avea gust mai bun. Așa că am decis să mergem la sigur cu o porție de creveți și o oală de midii.
Problema este că am ales cantități mici iar pentru fructele de mare nu rentează deloc să comanzi așa. Am plătit 8.8 lei pe 300 de grame de midii și 27 de lei pe preparare. La fel și la creveți: aproape 24 de lei pe 250 gr de creveți și 25 de lei pregătirea. Am mai adăugat un sos de vin alb (15 lei) la midii și un orez de 10 lei și uite așa am spart bariera milionului, plătind mai mult pe extras decât pe fructele de mare în sine. Și ca să ne dea daună totală, chelnerul ne-a întrebat foarte binevoitor: doriți să vă aduc o sticlă de apă? Sigur că da… Și bam! Ne-a lovit cu Solan Crystal, 24 de lei. În total 135.5 lei la final. Pe bon scria “midii curățate gătite” și apoi “taxă preparare”, deci chiar credeam că am plătit de 2 ori taxa de preparare. M-am lămurit însă că nu a fost așa după o discuție ulterioară pe Instagram cu managerul, care îmi scrisese să îmi ceară feedback-ul în urma unui story. M-am bucurat că aflu că fac (sau făceau) chasing pe reacțiile din social media.
Partea bună este că și creveții și midiile și sosul au fost excelente. Iar sosul în care au fost midiile a fost chiar demențial. Și cred că orice ai comanda va avea gust bun acolo. Eu în locul lor aș afișa sugestii de preparare pentru mai mulți pești, ca să se încurajeze și consumul peștilor mai puțin populari pe la noi.
Așadar, sfatul meu este ca dacă vă duceți acolo pentru fructe de mare, să vă duceți alături de un grup mai mare și să vă luați o cantitate mai mare dintr-un singur fel, ca să nu dați pe taxa de preparare mai mult decât pe mâncare. Dacă vă duceți pentru pește, puteți alege orice, că acolo oricum este un preț diferit la preparare.
Piața de pește
A doua oară am fost chiar week-end-ul trecut, pentru a cumpăra pește pentru acasă. Am luat un file de cam 400 gr de ton roșu și încă o bucată de doradă care avea și ea vreo 500 de grame. Ambele au fost puțin peste 20 de lei per suta de grame, deci în total cam 200 de lei. Recunosc că am plâns un pic când am realizat că aș fi putut lua niște fripturi de vită de banii ăia.
Pentru doradă avantajul a fost că eviscerarea și desolzirea au fost gratuite. A fost amuzant când fata de la casă ne-a întrebat: “cum îl facem? interir-exterior?”. Îmi venea să zic din reflex: “da… plus o prespălare cu spumă activă și un polish cu ceară..”. Dorada a făcut-o Alice la cuptor, în sos de lămâie și ulei de măsline. Trebuie să recunosc că m-am uitat cu un pic de scepticism la ea, dar după ce am gustat m-am liniștit. A fost foarte bună. Acum dacă am putea să inventăm o tehnică de a produce pește fără oase ar fi excelent. Poate aș mânca mai des de o dată la 6 luni.
Tonul l-am făcut în tigaie, după tehnica lui Jamie Oliver, dar cu condimentele noastre. Ne-a ieșit medium-rare și a fost excelent. Carne fragedă, foarte dulce și bună la gust. Mai bună decât ultimul file de ton cumpărat de la Carrefour și parcă nu am mai regretat acea friptură de vită după ce l-am mâncat. Apropo, dacă nu vă place peștele (ca și mie), tonul roșu nu are deloc gust de pește, ci mai degrabă gustul unei fripturi bune, deci îl puteți încerca fără griji.
În concluzie, dacă vreți pește proaspăt și chestii exotice precum caracatițe, scorpie de mare, lufăr, calamar, sau undițar, recomand cu încredere La Pescaderia, pe care-l găsiți în Complexul Pipera Plaza. Doar să aveți pregătită linia de credit 🙂
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.