Acum ceva timp, ROM Tricolor era o ciocolățică banală. Cine n-o cumpăra din porniri naționaliste o cumpăra din nostalgie. Eu îmi asiguram cantități industriale și o mâncam noaptea în timp ce jucam meciuri de Counter-Strike. Asta împreună cu sticla de 2L de cola mă țineau treaz până pe la 4 dimineața.
În afară de tradiție, nu avea nimic ieșit din comun. În scurt timp, s-a transformat din acea ciocolățică banală cumpărată din nostalgie, în ceva unic, pe val, mișto, fiind cumpărată mai ales de tineri. S-au lansat încă 4 variante: ROM cel mare, ROM cu biscuite prin el, biscuite ru ROM prin el și acum ROM cu stafide.
În esență, este aceeași ciocolată, însă mult mai bine pusă în valoare. A fost mai întâi “Partidul te vrea tuns”, apoi flame war-ul cu steagul american pe ambalaj:
Ce mă oftic că n-am prins un ROM d-ăla. L-aș fi păstrat nedesfăcut pentru totdeauna.
După “Senzații tariii băietzii” a urmat “Bucharest not Budapest”:
Apropo, Blaze Bayley a confundat Bucureștiul cu Budapesta, nu Bruce Dickinson. Acum înțelegeți de ce l-au dat afară?
Şi acum asta, care mi se pare un pic cam prostuță, dar merge:
Cei care se ocupă de campania pentru ROM Tricolor (McCann) sunt eroii mei 🙂
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.