Echipa Națională m-a făcut aseară să trăiesc un meci așa cum nu l-am mai trăit de mult. Aseară am jucat cel mai greu meci de pe planetă. Împotriva Franței, la ei acasă, în deschiderea celui mai important eveniment sportiv al anului. Am jucat cu Loganul nostru de 40 de milioane de euro împotriva unui Renault de 450 de milioane de euro, care este mult mai bine ranforsat și care prinde suta mult mai repede.
Doar ca să punem lucrurile în perspectivă, sunt jucători în echipa Franței care valorează mai mult decât toată echipa noastră la un loc. Din punct de vedere fizic, ai lor sunt niște tancuri. Şi cu toate astea, românii au reușit să impună respect și să le țină piept până în minutul ’89. Nu știu cum au reușit, au fost momente în care trei jucători români marcau un singur jucător francez. Ei erau superiori din toate punctele de vedere, singurul nostru atu a fost dăruirea. Vă dați seama de ce efort este nevoie pentru a fugi în haită de la un francez la altul timp de 90 de minute?
M-am simțit mândru că sunt îmbrăcat cu tricoul Echipei Naționale. Am stat cu sufletul la gură 90 de minute. M-am bucurat pentru un gol împotriva Franței pe Stade de France. Nu ne-am făcut de râs, nu a fost anti-joc. Chiar dacă a pierdut cu 2-1, Naționala trebuie să câștige respectul nostru.
România, bine ai venit la Euro 2016!
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Ai descris exact ce am trăit și eu. Sunt mândru de cum au jucat si sunt încrezător că vor face o figură frumoasă în acest campionat. Abia aștept următorul lor meci.
totusi fotbalul se joaca pe goluri, pe spectacol, nu pe elogii sau tactici defensive. Iordanescu si-a ludat elevii ca i-au respectat tactica, aia in care se plimbau cu mingea in partea lor de teren. asta nu-i forbal.
Pe goluri da, pe spectacol nu cred. Ce tactică poți să aplici când este o diferență atât de mare între cele două echipe? Fiecare jucător a dat tot ce a putut, dar atât se poate. N-ai cum să ceri lui Adi Popa să dribleze ca Messi.
Ar fi ceva sa iasa din grupe 🙂
Vorba aia: “am jucat ca niciodata, am pierdut ca intotdeauna”