Citeam articolul lui Radu despre mașinile de 200.000 de euro și în comentarii am văzut două teme recurente, pe care le-am mai auzit și în discuțiile cu alte persoane:
“Ia să-i caute ANAF-ul, să vedem, cât pot să justifice banii de mașinile alea?!”
Sau
“Sigur cunosc pe cineva și au vreo firmă care primește contracte de la stat”
Asta credeam și eu până să mă apuc de business. Apoi am realizat că recunoști foarte rapid un om care a făcut banii prin muncă și nu prin aranjamente, combinații și țepe. Pur și simplu îl recunoști. Din tonul vocii, din modul în care pune problema, după felul în care reacționează când este pus în situații neașteptate, după gesturi și modul în care se îmbracă. Și la fel de bine îți poți da seama dacă intri în vorbă cu ei despre afaceri.
Realitatea este că în ultimii ani am cunoscut multe persoane cu business-uri solide, din care își permit fără prea multe bătăi de cap un Cayenne, un Q8 sau un X6. Mult mai multe decât cei care mi-au ridicat semne de întrebare și pe care i-aș bănui că nu au făcut banii prin propriile forțe. Așa că mi-am schimbat părerea. Aș spune că sunt cel puțin la fel de mulți cei care își permit astfel de mașine pe bune.
Plus că se mai întâmplă un lucru. După câțiva ani cu 50.000 € profit poate te mai saturi să plătești impozit pe banii ăștia și preferi să-ți cumperi o mașină și să spui că ai încheiat anul pe zero.
În concluzie, eu nu m-aș grăbi să deliberez așa de repede. Adevărul este undeva la mijloc. Cred că mulți din cei care sar ca arși când văd astfel de mașini luxoase suferă un pic și de mania persecuției. Plus că să accepți această realitate presupune să accepți faptul că mulți oameni o duc mai bine decât tine pe barba lor.
Hai să nu facem ca vulpea care nu ajunge la struguri, că asta nu ajută pe nimeni. Hai să ne preocupăm mai mult de ce am putea face să ajungem într-o astfel de postură sau de ce am putea face ca oamenii care într-adevăr nu merită, să nu ajungă.
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Corect punctat despre antreprenorii ce au avut succes in afaceri corecte!
Ce e mai trist este ca multi angajati la firme mici sau mari decid singuri ca pot incerca sa fie ei propriul sef. In general procentul de succes in asa ceva este extrem de mic. Poate uneori merge din inertie chiar 1-2 ani. Dar rar vezi sa reuseasca sa cladeasca un brand si o balanta demna de orice leasing pentru orice utliaj (fie el automobil sau aparatura de produs ceva)