Într-un timp căpătasem elanul de a cumpăra produse românești. De principiu, căutam versiuni românești pentru cât mai multe produse pe care le foloseam în mod frecvent. La un moment dat am rămas fără sare. Românii au saline, nu? Deci să cumpărăm sare românească.
M-am întors de la Mega Image cu un tub de sare din Grecia. Pentru că eu folosesc cam 300 de grame de sare în doi ani, iar sarea românească se vindea la cutie de 1 kg. În afară de a ocupa spațiu degeaba, nu am ce să fac cu 1 kg de sare.
Apoi am vrut să cumpăr un borcan de castraveți. Nici aici nu am avut noroc. Castraveții românești se vindeau la borcane prea mari, am cumpărat niște castraveți franțuzești. Și după câteva astfel de probleme, mi-a trecut avântul de a cumpăra produse românești.
Mi-am studiat apoi comportamentul și am realizat că s-a întâmplat de multe ori să aleg un produs mai slab, cu un ambalaj convenabil, în detrimentul unui produs mai bun cu un ambalaj prost.
Să luăm drept exemplu cea mai vândută băutură din lume. Știți în câte ambalaje se vinde Coca-Cola în România? Nici mai mult nici mai puțin de unsprezece variante. De la 250 de ml la 2 litri, în PET-uri, doze sau sticle de sticlă.
Din poza de mai jos lipsește doza lunguiață de 250 ml și sticla de 2.5 l:
Mi-ar plăcea să văd cât mai multe produse românești urmând exemplul Coca-Cola. Să se concentreze măcar pe varietatea și utilitatea ambalajului pentru început. Cu design-ul lui și cu marketing-ul rezolvăm mai târziu 🙂
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Ai uitat de PET-ul de 2.5 L 🙂