Am ajuns la Sibiu vineri seară și am avut aceeași impresie pe care o avem de fiecare dată când “debarcăm” în Sibiu.
Este șocant cât de altfel sunt sibienii. Calmi, politicoși, meticuloși, binevoitori, zâmbitori. Credeam că-s așa doar în zilele “normale”, nu și în zilele în care orașul este plin-ochi de oameni veniți pentru FITS.
Suntem deja în a treia zi și efectiv n-am avut parte de o singură interacțiune neplăcută cu oamenii din jurul nostru. N-a fost restaurant în care să ne simțim serviți “pe repede înainte”, n-am auzit niciun “nu se poate” sau “n-avem”.
Sau poate o fi tocmai de la festival? Oricum, cred că știu la ce se referă motto-ul ediției cu nr. 31 a FITS: “Prieteni pe viață”. N-ai cum să nu rămâi prieten cu oamenii și cu atmosfera de aici.
După cum spuneam, noi am venit cu cel mic și se pare că n-a fost o idee deloc rea. Deși un festival de teatru nu pare compatibil cu un copil de 3 ani, nu este deloc așa. Sunt peste tot instalații, fanfare, spectacole de lumini, teatru, circ, expoziții, fado, muzică indiană, muzică africană, muzică gospel, de toate.
De exemplu acum două seri am ascultat niște muzică la cimpoi cântată de o fanfară din… Malta. Pur și simplu treceam pe aleea pietonală și ne-am intersectat cu ei.
Mai are rost să spun cât de fascinat este un copil de 3 ani de niște instrumente așa de “neobișnuite” și de niște domni înțoliți și prezenți în fața noastră în kilt-ul de rigoare?
Am prins și repetițiile pentru un concert de orgă din Catedrala Evanghelică Sfânta Maria. Din nou, fascinant acest instrument.
Am tras și cu urechea la un pic de gospel care se auzea pe ușa unei biserici.
Dar cu siguranță lovitura am dat-o cu instalația Luminimax din Piața Mică. Un labirint gonflabil cu “arhitectură” ce imită catedrale gotice sau cupole islamice.
Am stat 20 de minute în interior și dacă ar fi fost după el, nu cred că mai ieșeam pe zi.
Foarte fain! Nu ne așteptam să ne placă atât de mult la un festival de teatru. Practic acum rămânem …. prietenii FITS pe viață!