Dacă aveți copii, știți probabil deja de jucăria numită “Răspundel Istețel” de la albi. Este un creion electronic cu difuzor, care se vinde la pachet cu o carte. Copilul îndreaptă apoi creionul către acea carte și în funcție de obiectul desenat către care este îndreptat, creionul descrie acel obiect sau spune o poveste în jurul lui. Răspundel Istețel este varianta adaptată pentru limba română. Nu-i singurul creion de acest fel însă, sunt și alte variante internaționale.
Deși numele este cam cringe, jucăria mi se pare că oferă o combinație optimă între divertisment și educație. Însă de când l-am descoperit am fost curios să știu cum funcționează. Adică dacă stai să te gândești, această jucărie este o invenție ingenioasă care trebuie să îndeplinească multe condiții pentru a funcționa. În primul rând trebuie să reziste în mâinile unui copil de 2-3 ani. În al doilea rând trebuie să fie îndeajuns de precis încât să nu “citească” informația despre un obiect alăturat celui către care-l îndrepți, însă nu atât de precis încât informația să nu poată fi citită decât îndreptând creionul spre un singur punct din interiorul unui obiect. Adică de exemplu copilul poate îndrepta creionul spre oricare dintre colțurile unui pătrat și informația tot va fi citită, nu este un singur punct central în interiorul pătratului care să declanșeze sunetul pentru că ar fi fost prea frustrant pentru copil.
Așadar, cum funcționează?
Prima mea întrebare a fost dacă informația este stocată cumva în/pe carte sau în interiorul creionului. Sunt cuvinte destul de lungi și chiar și cântecele, deci este prea multă informație pentru a fi stocată pe un suport atât de subțire, deci logic ar fi ca informația să fie în interiorul creionului. S-a confirmat acest lucru când am conectat creionul prin USB la laptop și am văzut că fiecare carte are un fișier în format .bnl de câteva zeci de Mb. Probabil în interiorul acelor fișiere este doar o colecție de .mp3-uri codate.
Bun. Acum că am stabilit că informația este pe creion, ce rol are cartea? N-are ce alt rol să aibă decât ca un fel de pointer către informația stocată pe creion. Întrebarea este cum se face asocierea între obiectul arătat cu creionul pe carte și informația stocată pe creion. Cum știe creionul că arăți către o pisică și nu către un câine?
Prima presupunere a fost că în interiorul paginilor groase de carton este ascuns vreun fel de tag RFID ca în etichetele hainelor sau vreun tag NFC. Doar că obiectele de pe carte sunt uneori de dimensiunea unghiei de la degetul mic, iar tag-urile RFID și NFC sunt mai mari. În plus, ar trebui sute de tag-uri și cred că tot sistemul ar fi devenit și foarte scump iar tag-urile ar fi putut interfera între ele.
Răspunsul?
Este mai interesant decât credeam. Am căutat un pic pe internet și se pare că toată cartea este de fapt o întreagă matrice de puncte. Pe paginile cărții sunt printate matrice 6×6 cu puncte dispuse diferit în interiorul matricelor. Creionul are un senzor infraroșu în vârf și recunoaște secvența în interiorul acelor matrice de puncte.
Pe carte este printată de fapt o secvență de Brujne pe 6 biți, denumire de care parcă îmi aduc aminte vag de la cursul de TTI (Teoria Transmisiunii Informației) din facultate.
Bineînțeles că imediat ce am citit acest lucru am luat telefonul și am folosit camera cu zoom pentru a vedea acele puncte. Iată-le mai jos:
În realitate sunt mult mai puțin evidente. Avem creionul de un an și nu le-am observat până acum. Însă odată ce le observi, parcă devin super evidente:
Provocarea este să desenezi acea matrice de puncte negre pe fundal negru, însă se pare că această provocare s-a rezolvat prin folosirea unui culori foarte apropiate de negru pentru fundalul negru, însă nu același negru care este folosit la punctele din matrice.
Tehnologia este inventată, așa cum era de așteptat, de o companie japoneză pe nume Anoto despre care puteți citi mai multe aici. Ei vând inclusiv un circuit integrat propriu care trebuie doar implementat în aplicația și programat.
Oricum, iată un exemplu foarte bun pentru cum o tehnologie relativ simplă contribuie la dezvoltarea unei jucării educative. Implementarea tehnologiei mă duce cu gândul la Duck Hunt.
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Și eu am fost curios despre ce soluție au găsit / folosit, având în vedere că răspunsurile erau exacte.
Inițial, înainte să caut mai multe informații, am crezut că în paginile cărții sunt un fel de circuite (un fel de hartă sau ceva de genul) și pui creionul știe ce text să recite.
Interesantă tehnologia având în vedere că nu este foarte greu de implementat și poate fi implementată într-o multitudine de domenii.
Wow, am rămas cu gura căscată… Sincer, nu mi-aș fi imaginat că prin punctele alea aproape microscopice se poate ascunde o informatie pe care creionul sa o poată citi. Sunt curios daca faci o copie xerox la carte, sau îndrepți creionul spre telefon pe care afișezi o poza a cărții, mai poate citi ceva.????
Cu poză pe telefon am încercat eu deja, nu merge. Probabil din cauză că punctele respective trebuie să fie la o anumită distanță ca să fie recunscute. Cu un xerox, dacă este color, probabil că merge.