Eu credeam că Olanda este o țară foarte tolerantă cu bicicliștii, dar este o idee greșită. Sunt zone din orașe în care nu se găsesc străzi pentru automobile și zone în care nu se găsesc trotuare. Dar există cel puțin o pistă de biciclete. În aceste condiții, aș spune că bicicliștii nu sunt tolerați, ci privilegiați. Traficul auto și cel pietonal este cel tolerat.
Poate par românul care a descoperit săpunul la 100 de ani după fabricarea lui, dar eu am rămas fascinat de felul în care sunt ajutați bicicliștii de buclele inductive. Despre bucle inductive am citit prima dată la Radu pe blog, până atunci habar n-aveam de existența lor. Sunt niște bucăți de sârmă care se bagă în asfalt și care apoi detectează trecerea unui obiect metalic (mașină, bicicletă în cazul nostru) pe deasupra lor. Urmele lăsate după ce se introduc sârmele în asfalt arată cam așa:
Şi așa arată pe pista de biciclete:
Aproape la orice intersecție semaforizată se apasă pe buton pentru a comanda culoarea verde a semaforului. În unele locuri, buclele inductive elimină nevoia de a apăsa pe buton. Buclele de pe pistă detectează bicicleta din timp și dacă buclele de pe șosea nu detectează o mașină care se aproprie prea repede, semaforul se va înverzi pentru bicicliști. Rezultatul este că biciclistul trece prin intersecție ca prin brânză, prioritate totală.
Unde nu sunt bucle inductive sau dacă intersecția este mai complicată, există stâlpi cu buton pentru culoarea verde:
În cele câteva zile de stat acolo am văzut oameni care mai postau un status pe Facebook în timp ce mergeau, fete care mergeau desculțe și apoi își scoteau pantofii cu toc din geantă sau cupluri care se țineau de mână sau în brațe în timp ce mergeau fiecare pe bicicleta lui. Am văzut și cum arată manierele pe bicicletă: un el și o ea urcau un deal mergând paralel pe biciclete iar el o ținea de brâu și o ajuta cu urcarea.
Pe pistă se circulă foarte repede și acolo bicicletele au prioritate în fața pietonilor. Chiar am văzut un incident în care cineva era să fie călcat de un scuter, pentru că pe aceeași pistă merg și scuterele și bicicletele.
Ei nu prea fac mofturi în privința bicicletelor “de damă” sau “de bărbat”, majoritatea fiind de damă, pentru că sunt mai comode. Acum am și eu un motiv să ies cu bicicleta roșie de la Coca-Cola.
Așa arată o parcare de biciclete din fața unui magazin:
Pentru cei care fac naveta între orașe, există câte o parcare mai mare lângă fiecare gară:
Şi cred că am găsit și răspunsul la întrebarea “bicicletele sunt pieton sau automobil?”. Nu sunt nici una nici alta, sunt o specie separată. Olandezii au reușit să o clasifice foarte bine.
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
La ei mersul pe bicicletă a devenit un stil de viață. 🙂
Da, dacă nu știi să mergi pe bicicletă cred că te încadrează la persoane cu diazbilități și îți dau pensie sau ceva :))
Bicicletele din Olanda si stilul de viata pe doua roti reprezinta unul dintre motivele pentru care m-as muta acolo pur si simplu fara sa clipesc din ochi. Am vizitat, adica am luat la pas mai multe orase, Amsterdam, Haga, Delft, Leiden, Noordwijk, unele chiar de mai multe ori si pot spune ca m-am indragostit de Olanda. Dar de buclele inductive habar nu aveam pana acum.
Am văzut și eu Eindhoven, Maastricht și Rotterdam. Trebuie neapărat să mă întorc pentru Amsterdam, Haga, Tilburg și poate și Delft. Frumoasă țară!