De vreo doi ani am constatat că aveam o mică problemuță când conduceam. Se întâmpla destul de frecvent ca pe fondul unei nesimțiri în trafic, să mi se umfle jugulara și să mă duc după tip cum se ducea Xena pe cal după dușmani. Bine, n-am constat eu chestia asta, ci mai degrabă Alice mi-a deschis ochii, că mie îmi venea greu să accept.
Primul pas pe care l-am făcut în direcția bună a fost să îmi asum faptul că o eventuală întârziere ar fi exclusiv vina mea. Înainte, când mă grăbeam, eram ca o locomotivă pregătită să spulbere orice în cale. Nu era în niciun caz vina mea dacă întârziam. Ci a unuia care a depășit coloana la semafor, a altuia care dormea pe banda a doua șamd. Eram în tensiune ca o consecință a faptului că eram în întârziere.
Eliminând întârzierile am limitat într-o proporție foarte mare și nervii, dar nu de tot. Până într-o zi când în drum spre birou m-am șicanat cu un tip (nici nu mai știu motivul). Nu s-a întâmplat nimic notabil, dar rezultatul a fost că până la prânz am fost indispus, lucru care mi-a afectat și productivitatea.
Atunci am realizat că genul de chestii chiar au repercursiuni, și că nu merită să îmi irosesc atât de multe resurse. Drept urmare, am început să minimizez importanța șoferilor nesimțiți. Cred că înainte mă enervam pentru mă simțeam vizat direct de o nesimțire și astfel luam totul prea personal. Acum încerc să-mi impun faptul că am treburi mult mai importante, iar ei sunt doar o distracție ce nu merită atenție. Tehnica asta funcționează începând din august. Și am ajuns la nivelul la care astfel de întâmplări mă amuză.
Am scris chestia asta aici pentru că știu că de mâine începe un nou sezon în traficul din București. În caz că aveați nevoie de un adjuvant 🙂
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Parca in alte tari e totul mai calm la volan, nu?
Din ce am vizitat eu, Belgia, Olanda, Germania, Spania, Italia, Irlanda, Cehia, Polonia, da. Doar italienii sunt un pic mai temperamentali, dar nu se compară cu ce este la noi.
…Ei sunt niste obstacole. Daca nu m’am enervat eu cand mi’a aparut unul pe contrasens de sfarsit de an pe o strada sens-unic, de fapt iesea de la Carrefour pe acolo pe unde se intra, iar pe portiunea aia de drum de regula am placerea de a prinde viteza maxim posibila, sansa a fost – nu stiu de ce – ca de data asta am mers mai incet decat normal. Nu m’am enervat ca nu am mai avut timp sa o fac si p’asta dar mi’a parut rau ca m’a incetinit, oprit de fapt.
PS -> Taximetristii sunt de toata jena si au si tot felul de pretentii, dar nu explic acum de ce, doar daca faci un nou topic pe tema asta.
…taximetristii in general am vrut sa spun, nu toti, cred ca sunt si cateva exceptii de la regula
I fell you bro 🙂 eu m-am linistit pentru cea mica, mai am momente, din ce in ce mai rare cand mai bag un claxon, o injuratura (cand sunt singur in masina), dar in rest, un “du-te cu domnul” e de ajuns sau “sa sugi o ceapa” :))