Am citit zilele trecute titlul unui thread pe reddit care suna ceva de genul “ce cărți ți-au schimbat viața?”. Bună întrebare, am stat un pic să mă gândesc.
Bineînțeles, cartea mea preferată nu poate fi altceva decât romanul Ion, o monografie excelentă a satului românesc, care arată dragostea țăranilor români față de pământ. Primul roman obiectiv, un roman excelent, o izbândă a literaturii române, așa cum zice Eugen Lovinescu.
Glumesc, evident, vorbeam despre cărți de citit, nu despre telenovelele anilor ’20. Ca să nu fiu rău, mi-au plăcut câteva titluri din liceu. Primele două care-mi vin acum în minte sunt “Moara cu noroc” și “Iona”. În cazul celei din urmă, mi se părea amuzant cum toți colegii mei o considerau o aberație a unui om sărit de pe fix, dar odată ce o percepi ca pe o metaforă, ai practic cheia care deblochează răspunsul la întrebarea: “ce a vrut să spună autorul”.
Dar acestea nu-s cărți care te marchează sau care să îți schimbe viața. Asta m-a deranjat de fapt la literatura din liceu. Eram în perioada adolescenței și nu a fost un singur titlu cu care să rezonez, care să mă marcheze sau care să-mi deschidă apetitul să citesc mai mult.
Am citit ulterior ceva beletristică și fantasy fără să am pretenția că sunt un om citit. Am aprofundat în câteva direcții în timp ce am lacune grave în altele.
În ultimul timp însă simt că singurele cărți de citit care mă prind sunt cele care fac parte din categoria denumită superficial de “dezvoltare personală”. Spun superficial pentru că sub umbrela dezvoltării personale sunt și cărți scrise de impostori, dar și cărți din multe domenii și direcții.
E greu să alegi una singură. E imposibil. Cred însă că “The Psychology of Persuasion” a lui Robert Cialdini este cartea pe care aș recomanda-o oricui. Deși este o carte despre psihologie (ceva ce nu pare tocmai tangibil), conceptele de acolo sunt atât de practice încât rămâi uimit cât de ușor le identifici mergând pe stradă. Cartea respectivă conține zeci de mini-povestioare cu care poți relaționa, povestite foarte relaxant și amuzant.
De la marketing la psihologie, la strategii de vânzare șamd. Mi-am dat seama de multe lucruri citind-o (pe principul “am pățit”) și cumva simt că am câștigat două lucruri. În primul rând că acum îmi dau seama rapid când cineva încearcă să mă influențeze să fac ceva anume. În al doilea rând mă simt mai ok știind de ce am făcut o alegere și nu alta în anumite situații în care sunt constrâns de împrejurări. Genul de situații în care orice alegere ți se pare greșită. Dacă mă regăsesc într-o astfel de situație văd lucrurile mult mai simplu și nu mai fac over-thinking cu privire la variantele pe care le-aș fi putut aborda.
In other news, mi-a plăcut și “Rich Dad, Poor Dad” a lui Robert Kiyosaki. Nu trebuie privită ca sfântul Graal al business-ului, dar are multe idei bune. Problema este că văzând ulterior ce caracter becalian are Kiyosaki, îmi vine greu s-o mai recomand cuiva. Și din ce mai e la modă acum “12 Rules Of Life a lui Peterson” mi se pare o platitudine continuă, la fel ca și orice carte a lui Zig Ziglar.
Altfel, pare că devin fan al domeniului numit behavioral economics și mi-a făcut mare plăcere să citesc “Think Like a Freak” și “Freakonomics: A Rogue Economist Explores the Hidden Side of Everything” a celor de la Freakonomics.
Vouă? Ce cărți v-au schimbat viața?
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Robinson Crusoe, Contele de Monte Cristo, 20000 de leghe sub mari