Luna trecută am fost într-o scurtă plimbare în afara țării și mi-am adus aminte că acum nu se mai plătește suplimentar pentru folosirea datelor mobile în UE. Există o limită rezonabilă pentru care nu ești taxat, dar la abonamentul meu de 8€ acea limită mi se pare mai mult decât rezonabilă.
În concluzie, am folosit telefonul ca și cum aș fi acasă. Am vorbit câteva zeci de minute cu Alice, am dat câteva zeci de SMS-uri și mai ales, am stat non-stop cu datele pornite. Am postat poze și chiar – aroganță – clipuri video. Acum că mă gândesc, dintre toate măsurile luate de UE pentru a consolida mai mult unitatea țărilor membre, aceasta mi se pare că are cel mai mare impact pozitiv.
Şi înainte erau costuri destul de ok, cât să-ți permită să folosești datele fără stres. Însă nu se compară cu confortul psihic pe care îl ai acum, știind că nu rămâi instant fără 1 € dacă s-a trezit cineva să-ți trimită un mail cu un attach de 4 MB.
Îmi aduc aminte primele ieșiri din țară, în care trebuia să îmi anunț toți prietenii că voi fi plecat în următoarele zile și că nu are rost să mă sune. O dată ce treceam granița, telefonul devenea practic inutil.
Apoi vacanțele cu Alice, în care pândeam fiecare wi-fi liber. În Madrid am rămas amândoi închiși în afara camerei de hotel. Eram în facultate și tocmai ce se afișase repartizarea pe grupe în cadrul seriei. Eram curioși dacă am nimerit în aceeași grupă și am ieșit pe hol ca să prindem semnal mai bun la wifi. Evident, ușa s-a închis în urma noastră, iar noi ne-am trezit încuitați pe afară, noaptea, într-un hotel fără recepție permanentă.
Privind în urmă, tranziția este într-adevăr amuzantă. De la un Nokia 6142c folosit în vacanță mai mult ca armă albă, la servicii de voce și date mobile aproape nelimitate. What a time to be alive! 🙂
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.