Din păcate sau din fericire (vă las pe voi să alegeți), nu pot să omit niciodată faptul că sunt român. Sunt genul care în străinătate zice răspicat că este român, oricine l-ar întreba. N-am complexe și sunt convins că din două argumente pot să mă pun pe picior de egalitate cu orice alt străin.
Aproape în fiecare an de 1 decembrie scriu un articol în care trag linie. Analizez punctul în care se află România și mă gândesc ce înseamnă pentru mine să fiu român. Anul acesta încă de dimineață mă tot gândesc cum mi-ar plăcea mie să fie românii. Și iată ce-mi doresc:
- Să renunțăm la complexele de superioritate. Niciodată nu s-a uitat cineva ciudat la mine pentru că i-am zis că sunt român. Mai mult, mărturisind care-i naționalitatea, am avut parte de tot felul de surprize plăcute și am constatat că sunt foarte mulți oameni care știu de România, în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Un chelner dintr-un restaurănțel din Buffalo ne-a zis că știe de Nadia și de Hagi, un șofer din Mauritius ne-a spus că ar vrea să viziteze Anglia, Germania și România. Asta nu înseamnă că nu avem și români cu care nu ne mândrim. Trebuie să-i arătăm cu degetul, să spunem că nu ne reprezintă și să ne delimităm de ei.
- Să înțelegem că nu suntem buricul pământului. Nu suntem noi leagănul civilizației. Nu am inventat roata. Dacii nu sunt părinții Universului. Nu suntem cei mai inteligenți. Sunt multe țări care o duc mult mai bine decât noi. Inclusiv vecinii către care ne uităm de cele mai multe ori cu superioritate. În Bulgaria au autostrăzi de la est la vest, Sârbii au săpat mult mai multe tuneluri prin munte pentru drumuri, Bosnia este o țară superbă, un Transfăgărășan continuu, iar Croații sunt deja în altă ligă față de noi. Trebuie să ne adaptăm totuși atitudinea pe măsura poziției, să ne dorim mai mult de la țara noastră și să muncim mai mult pentru asta.
- Să fim uniți, oriunde. Și în țară, și afară. Toate țările care au trecut prin momente dificile le-au depășit prin unitate și lucrând pentru un scop comun. Foarte multe naționalități sunt mult mai unite decât noi. Chiar și cele care o duc mult mai rău decât noi. Sau poate tocmai acelea.
- Să avem o atitudine mai optimistă. Mi se pare că suntem printre cei mai posomorâți oameni dintre toate popoarele pe care le știu. Mereu cu fața în pământ, mereu strâmbând din nas, mereu obosiți și plictisiți. Să ne relaxăm, să ne bucurăm mai mult de viață.
- Să nu ne mulțumim cu puțin. Să nu acceptăm compromisuri. Să nu mai “las-o că merge așa“. Să nu acceptăm decât lucrurile făcute așa cum trebuie.
- Să ne pese mai puțin de capra vecinului (că bine zic cei de la PressOne) și mai mult de ce facem noi. Nu din cauză că vecinului îi merge bine îți merge ție prost. Vrei și tu o mașină ca a lui? Muncește dublu și mândrește-te că tu ți-ai cumpărat-o de două ori mai repede.
- Să ne inflamăm mai puțin și să nu mai credem în manipulări. Nu, ungurii nu ne vor răul, nici bulgarii, nici americanii, nici UE. Fiecare țară își apără interesele. Dacă ne face cineva rău, de cele mai multe ori noi suntem aceia. Și tot la acest capitol, aș spune că nu trebuie să pornim un război doar pentru că cineva a făcut o glumă pe seama noastră. Ci mai degrabă să ne concentrăm pe un răspuns inteligent.
- Să nu mai fim încăpățânați. Să fim progresiști, să îmbrățișăm schimbarea și noutățile. Să ne uităm la cum fac ceilalți și să facem și noi la fel sau poate chiar mai bine. Nu degeaba s-a inventat cutia automată la mașini, nu degeaba vesticii reciclează, nu degeaba agricultura se face acum cu drone și telemetrie.
- Să îi arătăm cu degetul pe impostori. Să nu ținem capul plecat, indiferent de situație. Să avem coloană vertebrală. Să nu promovăm non-valorile.
- Și nu în ultimul rând, să nu așteptăm să facă altcineva. Nu “să se facă” sau “să facă altcineva“. Să fac eu! Să facem noi! Dacă observăm o problemă sau o neregulă, să o rezolvăm noi, cât mai repede și cât mai bine. Fără să așteptăm să ne atragă cineva atenția sau să ne rezolve altcineva problema.
Închei acest articol cu speranța că nu vom avea aceeași listă de priorități și peste 100 de ani.
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
De acord . La multi ani Romania !
Cred ca acesta e articolul meu preferat din tot ce am citit pe tema 1 decembrie – Ziua Romaniei !
Bine punctat, grozav structurat si bun de citit in orice moment.
Superb articol!!Ai atins punctele care trebuiau 🙂
Arata din faptele tale măcar un punct din elucubrații. Știu câțiva romani care au venit în tara după mai multi ani de munca în străinătate cu speranța că vor face afaceri corecte aici și după ce au pierdut banii câștigați afara au plecat înapoi iar astăzi aplica cu succes în Anglia ideile de afacere pe care le doreau în România . Și da majoritatea străinilor și chiar românii plecati de multa vreme spun ca avem fețele posomorâte. De ce crezi ?
Să-ți arăt ție ceva ca să ce? Ca să obțin validare în fața unui tip care nu este cu nimic mai presus dar care are total gratuit o atitudine de doi lei?
La Multi Ani tuturor de Centenar! Unitatea este ce imi doresc eu sa vad la tara aceasta, am ajuns un popor foarte dezbinat iar acest lucru mi se pare de departe cel mai grav cu aceasta tara.