Ieri am fost mai mult la volan. Am reușit să ieșim din Serbia fără să ne oprească poliţia, mergând în ton cu localnicii.
Granița de la intrare în Bosnia arată ca un sat părăsit, unde polițistul de frontieră stă într-o gheretă cu mai puţin confort decât cele ale polițiștilor comunitari din parcurile noastre.
Bosnia în schimb este foarte frumoasă. Am mers pe drumul principal, deci nu am trecut prin multe sate, iar priveliștea a fost superbă.
Are genul de peisaje despre care arată la fel cu cele despre care noi, ca români spunem că “numai în România găsești așa ceva”.
Drumurile sunt la fel ca în România, practicabile. Meritul lor este că au săpat atât de mult prin munți, încât cred că cel mai lung tunel de-al lor este mai lung decât toate tunelurile din România la un loc. Polițiștii se pare că sunt mai relaxați, judecând după faptul că au preferat să ne facă semn să o lăsăm mai moale, în loc să ne oprească.
Pe seară am ajuns în Dubrovnik și deocamdată am înțeles două lucruri. Oamenilor de aici le plac scările, iar oraşul în sine nu poate fi comparat cu nici un altul. D-abia așteptăm să explorăm mai mult astăzi.
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.