Săptămâna trecută vorbeam cu prieten și după ce i-am zis așa schematic cum decurge o zi de-a mea, mi-a pus o întrebare la care nu mă așteptam. Sau la care nu m-am gândit niciodată. Iar întrebarea lui a fost: “Auzi, dar la final de zi, tu cum te destresezi?“.
Adică întrebarea lui era cum fac să scap de stresul care se acumulează peste zi, astfel încât să fiu pregătit pentru o nouă zi potențial stresantă. Cum fac să fiu mai tot timpul zen, astfel încât să nu devin vreun irascibil care atacă oamenii pe stradă.
Nu mi-am pus niciodată această întrebare. Adică sigur, uneori simt că deși am mult de muncă, am nevoie și de altceva, așa că ajung să fac o activitate relaxantă. Și am stat și am gândit… și am ajuns la concluzia că aș împărți activitățile relaxante în mai multe categorii.
Într-una dintre categorii sunt activitățile semi-relaxante și foarte ușor accesibile.
Dintre acestea preferata mea este să stau pe canapea și să vorbesc cu Alice. Da, ceva atât de simplu îmi aduce fericire și relaxare. Mă ajută foarte mult să stăm împreună și să vorbim. Parcă zilele care trec și nu am apucat să vorbesc cu ea seara trec degeaba.
Totuși, această activitate este doar semi-relaxantă, din două motive. Primul motiv este faptul că discuția se poate duce foarte rapid spre o problemă (legată de casă, legată de copil, legată de părinți, de politică etc) care trebuie rezolvată. Și atunci nu mai este o discuție relaxantă, ci o discuție care ne mai stoarce un pic de energie încercând să găsim o rezolvare. A doua problemă este că dacă am o problemă mai stresantă, indiferent ce vorbim noi, este posibil ca mintea mea să zboare în direcția acelei probleme încercând să găsească o rezolvare.
Altfel, tot ca activități semi-relaxante și ușor accesibile, îmi place să ascult muzică (dar ascultat la modul să fredonez versurile și să mă “implic” în muzică, să mai citesc una-alta despre artist, să văd ce a mai scos nou), să mă joc pe PS5 (tot împreună cu Alice, acum “colaborăm” la Horizon Zero Dawn: The Forbidden West) și să ne uităm la un serial sau un film. Aceeași problemă o au și activitățile de mai sus. Este foarte ușor să fiu distras de altceva și să-mi zboare mintea.
Activități super relaxante și foarte ușor accesibile
Numărul 1 în topul preferințelor este să mă joc cu copilul. Dar de preferat o activitate mai dinamică. Să-l alerg prin casă, să ne hârjonim pe covor, să încerc să fac flotări în timp ce stă cocoțat pe mine, să ne jucăm cu mingea, ceva prin care să depunem efort și să râdem, să ne distrăm. Nu-i nimic care poate întrece asta și cât timp mă joc cu el și mă concentrez să nu se lovească, uit de tot și de toate.
A doua activitate în topul acestor activități poate vi se va părea surprinzătoare sau puerilă, dar este vorba despre gaming pe laptop, de preferat competitiv. Care este diferit de gaming-ul relaxat pe PS5 cu Alice alături de mine. Din această cauză îmi place Counter-Strike. Pentru că intru într-un meci competitiv și timp de 30 de minute sunt concentrat și încordat la maxim, îmi crește pulsul, uneori mă enervez, alteori râd, trec prin toate stările posibile și îmi iau și shot-ul de adrenalină. Altfel, dacă nu am cu cine să joc CS, merge și un Call Of Duty, un Cyberpunk sau orice alt joc cât se poate de fast-paced.
Activități super relaxante dar greu accesibile
Aici intră genul acela de activități pe care iubesc să le fac, dar pe care dintr-un motiv sau altul nu le pot face oricând.
Primul exemplu care îmi vine în minte este baschetul. Aș juca baschet oricând, oricât și aproape cu oricine, chiar dacă acum după hernia de disc mă cam doare spatele a doua zi. Din păcate sunt foarte rare ocaziile în care am cu cine sau am unde să joc baschet. Anul acesta cred că am jucat o singură dată.
A doua activitate ar fi sala de forță. Puține activități mă relaxează mai mult decât să pun căștile pe urechi și să trag de fiare până simt că îmi amorțesc mâinile. Dacă aș putea, m-aș duce în 5/7 zile pe săptămână la sală. Plus că am observat că a doua zi, deși am febră, nu mai am durere de spate. Parcă-i o activitate un pic mai ușor accesibilă decât baschetul, dar am pus-o pe locul doi pentru că baschetul îmi place mai mult.
În rest, la această categorie mai intră karting, poligonul și sunt convins că îmi scapă multe altele aici. În general orice altă activitate fizică care presupune efort cât mai concentrat.
Ca o paralelă, am ajuns să înțeleg de ce oamenii foarte bogați preferă uneori sporturile mai extreme sau activități un pic mai riscante precum diving-ul. Bănuiesc că altfel ajung la un nivel de stres atât de mare, încât nu își mai pot goli mintea complet de griji decât punându-se în situații în care trebuie să se concentreze la maxim pentru a nu se răni.
În concluzie, vă îndemn să vă puneți și voi această întrebare și să identificați activitățile care vă ajută să vă “destresați” cât mai eficient. O minte mai puțin stresată este mai sănătoasă și mai productivă.
How2Adult face parte din seria de articole cu descoperiri de-ale mele sau cu sfaturi despre sănătate, psihologie, productivitate și viață. Toate constatate, aplicate sau testate pe mine.
