A durat fix o lună și trei zile de la articolul de aici, iar în jocul efectiv am petrecut puțin peste 30 de ore. L-am jucat cu moderație, pentru că mie așa îmi place să fac cu jocurile care îmi plac, să trag de ele, ca să le savurez. Pe lângă asta, nu l-am jucat pe dificultatea minimă și am așteptat întotdeauna să fie seară / semi-întuneric în cameră și să fie și Alice lângă mine, ca să nu mă sperii prea tare 🙂
Glumesc, în realitate Alice a stat lângă mine pe tot parcursul The Last Of Us Part I și am vrut să terminăm împreună și partea a doua. V-am spus, jocul mi se pare mai bun decât un film.
Cu siguranță s-a ridicat la nivelul așteptărilor. Grafica este excelentă, toate elementele cu care interacționezi sunt foarte bine gândite, nu am văzut nici urmă de glitch în cele 30 de ore. Un alt lucru remarcabil este că nu m-a enervat niciodată. Adică nu a fost genul de joc în care să mă enervez și să dau #ragequit. Mi-a plăcut și că pe nivelul respectiv de dificultate adversarii nu pot fi tratați cu superficialitate nici măcar după ce ești complet buffed up de arme, muniție, skill-uri și talent. Întotdeauna trebuie să tratezi cu seriozitate un Infected, că altfel te pune la pământ una-două. Mi-a lăsat impresia că este genul de joc în care fiecare milimetru și fiecare cadru este atent gândit și re-gândit.
În privința poveștii aș putea spune că este potrivit pentru persoanele care au inteligență emoțională de cel puțin 16 ani. Altfel nu este recomandat. E un joc… dramatic, cu multe scene explicite, cu multe răsturnări de situație, care pică greu la stomac. Te trece prin toate stările posibile. Nu există bine sau rău, nu există personaj perfect, toate sunt mai complexe de atât și fiecare sunt “stricate” în felul lor. Nu există Făt Frumos pe calul alb. Chestia asta este pe bune:
După ce l-am terminat am rămas cu aceeași impresie pe care o ai de regulă după un thriller psihologic bun. Cumva îți pare rău că s-a terminat, dar te și bucuri de asta. Nu știi ce să crezi mai exact. Mi se pare că rămân multe întrebări. Ne-am uitat vreo 10 minute în liniște la end scenes și apoi cineva a întrebat … “și … ce părere ai?”. Iar apoi am continuat să dezbatem încă pe baza lui până ne-am culcat.
În concluzie aș putea spune că:
- a) aș poziționa The Last Of Us Part II cu un milimetru sub prima parte;
- b) rămân fan The Last Of Us;
- c) sper să existe și un Part III și d-abia aștept să-l joc.
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
One word: CAPODOPERA!