Ați ghicit, este vorba despre România.
România are trei producători de biciclete și părți componente de biciclete în top 200 cei mai mari exportatori locali. Este vorba despre Madirom Prod din Timișoara (care produce biciclete pentru Decathlon), Eurosport DHS din Hunedoara și Mechrom Industries din Argeș (care produce componente și roți pentru biciclete de curse). Pe lângă cei trei, mai sunt și alți producători deloc de neglijat, cum ar fi Carpat Sport și cei de la Pegas. În anul 2020, în România au fost asamblate peste 1.4 milioane de biciclete, iar România a devenit al treilea cel mai mare producător de biciclete din UE, depășind Germania. În toamna acestui ani va începe producția și cea mai mare fabrică din România, cea a Decathlon de la Timișoara, care va produce de una singură peste 1.5 milioane de biciclete. Sunt așadar șanse ca în 2022 să mai urcăm un loc în top, depășind Italia, care în 2020 a produs 2.1 milioane de unități. Sau cine știe, poate chiar țara numărul 1 care este … surpriză … Portugalia. Nu Olanda, așa cum aș fi spus eu dacă m-ai fi pus să ghicesc.
Ei bine, acum luați aceste date și puneți-le un pic în context. Gândiți-vă la faptul că suntem în top trei producători Europeni de biciclete și apoi gândiți-vă la pistele de biciclete din orașul vostru. Mie unul îmi dă cu virgulă. Avem magazinele pline de biciclete și totuși nu avem piste de biciclete. Nu avem cultura mersului pe bicicletă. Nu avem o strategie pentru mers pe bicicletă. Nu avem trasee pentru biciclete iar șoferii nu au respect pentru bicicliști.
Am mai zis-o și o mai zic. Bucureștiul are 9-10 luni pe an de vreme favorabilă mersului pe bicicletă. Faci două piste de biciclete care să împartă orașul în patru cadrane și ai rezolvat problema. De la est la vest și de la nord la sud. Apoi eventual le și legi printr-un inel, ca un fel de șosea de centură pentru biciclete. Nu-i un oraș atât de întins încât să nu-l poți parcurge zilnic dintr-o parte în alta pe bicicletă. Ai mai puțin trafic, mai puțină poluare și mai puțină presiune pe transportul în comun, mai ales în vremurile în care COVID-ul te pândește în stațiile de autobuz și la intrarea de metrou. Și ca bonus, mai scazi și din procentul celor cu probleme cardiovasculare.
Singura problemă ar fi că acele piste de biciclete ar trebui “protejate” cu sfințenie. Ar trebui un laser de mare putere, montat undeva deasupra Bucureștiului. Ai parcat pe pistă? Laserul ți-a dezintegrat mașina. Fără discuții. Sau suspendat permisul pe un an și interdicție la Uber, taxi și transport în comun, să fii forțat să mergi pe bicicletă timp de un an. Trebuie dat un exemplu din cei care îndrăznesc să parcheze și cu jumătate de sfert de roată pe pistă. Un hall of shame cu pozele lor în Piața Victoriei, afișe cu fețele pe tablele de darts din toate barurile din București, nu știu.
Sunt dezamăgit că nici măcar pe vremuri de Nicușor, Bucureștiul încă nu are habar ce să facă cu bicicliștii. Și nici România de fapt. Cumva românii nu au făcut corelația între a produce o bicicletă și a merge pe ea.
P.S: Fotografia de mai jos este din Olanda, o țară care nu produce la fel de multe biciclete ca noi.
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Mdea… tre să așteptăm laserul ăla de la Helonie Muscă, faimosul miliardar moldovean din Africa de Sud….
De vreo 2 ani folosesc bicicleta cam 9 luni pe an pentru deplasarea inspre/de la serviciu, fac cam 15 km dus intors/zi. Dacă ai ști câte “comentarii ” am auzit: du-te pe trotuar, sarantanco….asta venind de la niște șoferi cu autoturisme pline de rugină ori care în urma lor lasă o dâră de fum de nu se vede la 5 m distanta.
Bicicleta mea este una destul de ieftina ( în caz de furt ca deh…trăim în București nu îmi va părea rău ) dar am prieteni cu biciclete de nivelul 1500- 2000 euro.
Pe traseul spre serviciu nu am niciun metru de pista dedicată bicicletelor dar am mers pe cea de pe malul Dâmboviței de la unirii pana la orhideea și sa știi ca nu se parchează pe pista, este destul de “curata”, o singura dată era staționata o mașină din care a coborât o persoană în vârstă dar șoferul si-a cerut scuze, noi am așteptat sa termine treaba” râdeam cu prietenii ca sigur șoferul nu era de mult timp în București.
Felicitări pentru curajul de a merge zilnic la job pe bicicletă! 🙂
Din pacate, cu mici exceptii, nu mi-e rusine nici cu biciclistii pe care ii vezi in trafic la noi pentru ca marea majoritate habar n-au reguli de circulatie pe un drum public, nu stiu ce-s alea lumini, echipamente de protectie si asa mai departe, insa pretentii cu duiumul. Cred ca cel putin 70% din biciclistii din trafic nu poarta casca de protectie, care de altfel este obligatorie prin lege. Si vin din urma puternic si cei cu trotinete electrice, personale sau “inchiriate”, unde lucrurile stau chiar mai rau.
Yup, cel puțin o dată pe săptămână salvez și eu câte un Glovo sau Lime de la contactul cu tabla mașinii mele. Ce să-i faci… lipsă de infrastructură –> lipsă de educație.